Lumea bogată se confruntă cu o inflație dureroasă

Economiile țărilor dezvoltate sunt sub presiune: datoriile cresc, iar inflația riscă să erodeze bogăția și stabilitatea socială.

Guvernele bogate alimentează criza finanțelor publice

În aproape toate țările bogate, finanțele publice sunt un dezastru. Franța schimbă prim-miniștri mai rapid decât schimba cândva Versailles perucile, se arată într-o analiză The Economist. Pe 14 octombrie, Sébastien Lecornu a propus amânarea deciziei de a crește vârsta de pensionare, pentru a restabili echilibrul bugetar. În Japonia, ambii candidați la funcția de prim-ministru vor să cheltuiască masiv, în ciuda datoriilor enorme ale țării. Marea Britanie se confruntă cu mari creșteri de taxe – o încercare disperată de a acoperi un gol bugetar, după ce reformele sociale au fost abandonate aproape complet. America se luptă cu un deficit nesustenabil de 6% din PIB, pe care fostul președinte Donald Trump vrea să îl gestioneze prin reduceri suplimentare de taxe.

Datoria publică a lumii bogate a ajuns la 110% din PIB, scrie sursa citată. Înainte de pandemie, niveluri asemănătoare s-au atins doar după războaiele napoleoniene. Marea Britanie fost în situația de a traversa aproape un secol de bugete stricte pentru a-și plăti creditorii. Astăzi, politicienii se luptă să echilibreze conturile, deși presiunile electorale și creșterile cheltuielilor sunt inevitabile.

Cum fac țările față șocului energetic provocat de războiul cu Iranul

16:49

Bursa de Valori București a adăugat peste 4 miliarde de lei la capitalizare într-o singură săptămână. Unele acțiuni au urcat puternic

15:52

Costuri crescute și limitele politicilor fiscale

Guvernele nu pot evita creșterile dobânzilor și cheltuielile pentru apărare. Populațiile îmbătrânite forțează, la rândul lor, creșteri ale cheltuielilor sociale. Taxele mari devin o soluție din ce în ce mai dificilă. În Europa, veniturile guvernelor sunt deja ridicate, iar în America, taxele mari sunt un risc electoral. Doar Canada a redus semnificativ datoria prin austeritate în anii ’90, o performanță greu de repetat astăzi.

Creșterea productivității prin inteligența artificială nu va rezolva problemele bugetare automat, scrie sursa citată. Economiile cresc mai degrabă prin creșterea forței de muncă sau prin recuperarea decalajelor față de alte state. Cheltuielile cu pensiile și sănătatea cresc și ele, odată cu veniturile, mai ales în statele cu responsabilități sociale mari. Modelele economice prevăd și creșterea dobânzilor, ceea ce face datoriile existente mai costisitoare.

Inflația devine o strategie inevitabilă

Este tot mai probabil ca guvernele să recurgă la inflație și la represiune financiară pentru a reduce valoarea reală a datoriilor. S-a întâmplat asta și după al Doilea Război Mondial. Băncile centrale au deja mecanismele necesare pentru a susține o astfel de strategie, prin piețele de obligațiuni. Populiștii, precum Trump și Nigel Farage, atacă aceste instituții, cerând slăbirea apărării împotriva inflației.

Creșterile de prețuri sunt nepopulare, dar nu au nevoie de sprijin politic pentru implementare. În anii ’70 sau în 2022, nimeni nu a votat pentru ele. Politicile nesustenabile generează inflație în mod natural, iar piețele realizează efectele prea târziu, comentează The Economist.

Ce impact ar avea inflația asupra economiei și societății?

Inflația redistribuie averea în mod nedrept: de la creditori – la datornici și de la cei care dispun de cash – la proprietarii de active reale. Afectează contractele și salariile. Îi favorizează pe cei care anticipează corect creșterile de prețuri. John Maynard Keynes a numit acest fenomen „redistribuirea arbitrară a bogăției”. Aceasta coincide cu alte transferuri de avere percepute ca nedrepte, cum sunt efectele AI asupra muncii de birou sau asupra moștenirilor imobiliare ale baby-boomerilor.

Schimbările multiple de avere pot destabiliza clasa de mijloc, pilonul democrațiilor, și pot afecta contractul social. Argentina, afectată de inflație în secolul XX, a trecut de la statutul de țară tânără bogată, la cel de economie medie – cu crize repetate. Competiția era pentru controlul statului și pentru evitarea efectelor inflației, nu pentru inovație sau productivitate.

Lecțiile trecutului și viitorul

Spirala descendentă nu este inevitabilă, comentează sursa citată. Inflația din anii ’70 a dus la alegerea unor politicieni ca Reagan și Thatcher, care au apărat moneda solidă, ca fundament al pactului între stat și cetățean. Cei doi au instituit o ortodoxie economică, în termenii căreia datoriile publice trebuie să fie justificate și sustenabile. Rezultatul a fost consolidarea credibilității băncilor centrale independente și scăderea inflației în majoritatea piețelor emergente.

Lumea bogată trebuie să aleagă între prăbușire sau prudență, scrie The Economist. Populiștii ar putea fi la putere atunci când lovește criza bugetară, iar asta este un semnal de alarmă că guvernele ar trebui să revină la politici responsabile. Salariații și investitorii vor lupta împotriva inflației, iar rezultatul depinde de confruntările piețelor de obligațiuni cu politicienii. Dacă se învață lecția și datoriile sunt reduse responsabil, o renaștere economică este posibilă, mai scrie sursa citată. Alternativa este haosul în cele mai importante economii ale lumii.