Miezul Pământului „pierde” aur, arată un studiu recent. 99,9%, din metalele prețioase ale Pământului se află ascunse în centrul planetei

O cercetare recentă a dezvăluit că miezul Pământului, bogat în aur și alte metale prețioase, „pierde” aceste resurse către mantaua terestră, iar în anumite cazuri, acestea ajung până la suprafață prin intermediul vulcanilor.

Aurul și metalele prețioase din adâncurile Pământului

Aproximativ 99,9%, din aurul și metalele prețioase ale Pământului se află ascunse în centrul planetei, separate de noi prin mii de kilometri de rocă aproape impenetrabilă. Deși este improbabil ca oamenii să poată exploata vreodată aceste resurse din miez, noul studiu arată că unele metale au migrat din miez spre mantaua îmbogățită, ajungând în cele din urmă la suprafață.

În cadrul cercetărilor, oamenii de știință au studiat roci vulcanice din Hawaii și au identificat urme ale metalului prețios ruteniu, parte din grupul platinei, care, conform concluziilor, poate proveni doar din zona de graniță dintre miez și mantaua Pământului, situată la peste 2.900 km sub suprafață, scrie Live Science.

Decizie fără precedent a ASF: broker de asigurări, interzis temporar după nereguli majore

09:11

„Soiuz” și vidul: Rusia, tot mai aproape de un eșec spațial major

08:20

„Când au sosit primele rezultate, am realizat că am dat literalmente peste aur!”, a declarat Nils Messling, autorul principal al studiului și cercetător în departamentul de geochimie al Universității Göttingen din Germania. „Datele noastre au confirmat că material provenit din miez, inclusiv aur și alte metale prețioase, se scurge în mantaua Pământului de deasupra.”

Studiul a fost publicat pe 21 mai în prestigioasa revistă Nature.

Structura internă a Pământului

Pământul este alcătuit din trei straturi principale: scoarța, mantaua și miezul. Scoarța reprezintă o coajă subțire exterioară, mantaua este un strat intermediar mai puțin rigid, alcătuit din roci, iar miezul este sfera centrală. Miezul extern este un ocean de metale topite, gros de circa 2.300 km, care învârte în jurul unui miez intern solid, predominant din fier, cu un diametru de aproximativ 2.440 km.

Cercetări anterioare au arătat că compoziția ruteniului din Pământ s-a modificat în ultimele etape ale formării planetei, pe măsură ce aceasta a acumulat mai mult material. Astfel, rutenul blocat în miez este ușor diferit de cel găsit în mod obișnuit în mantaua și scoarța terestră.

Analiza rocilor vulcanice din Hawaii

Pentru acest studiu, cercetătorii au analizat mostre de roci vulcanice colectate din Hawaii, inclusiv dintr-un lac de lavă situat pe vulcanul activ Kilauea, aflat în erupție în prezent. Comparând rutenul detectat în aceste mostre cu cel obișnuit în mantaua Pământului, au descoperit concentrații mai mari de ruteniu provenit din miez, ceea ce sugerează că rutenul din vulcanii hawaieni are origini adânci, din centrul planetei.

Prezența ruteniului legat de miez demonstrează că metalele prețioase, inclusiv aurul, pot migra din centrul Pământului către suprafață. Aceasta înseamnă că o parte din metalele prețioase pe care le extragem astăzi ar putea proveni inițial din miezul terestru. Studiul oferă, de asemenea, informații importante despre formarea insulelor Hawaii și a altor regiuni legate de granița miez-mantă.

Descoperiri și implicații

„Rezultatele noastre arată nu doar că miezul Pământului nu este atât de izolat cum se credea anterior”, a spus Matthias Willbold, coautor al studiului și profesor la Universitatea Göttingen. „Putem demonstra acum că volume uriașe de material supraincălzit din mantaua inferioară — câteva sute de cvadrilioane de tone metrice de rocă — provin de la granița dintre miez și mantă și urcă până la suprafața Pământului, formând insule oceanice precum Hawaii.”

Se crede că Hawaii se află deasupra unei coloane adânci de rocă fierbinte din mantaua inferioară, care alimentează activitatea vulcanică din zonă. Cercetătorii au descoperit recent dovezi noi că Africa este sfâșiată de o altă astfel de coloană mantală, care probabil provine tot de la granița miez-mantă, la fel ca și rutenul detectat în studiul de față.