Miza petrolului din Venezuela, o „sabie” geopolitică cu două tăișuri. Promisiunea lui Trump privind investiții de „miliarde” se lovește de tăcerea giganților petrolieri americani

Entuziasmul lui Donald Trump, care a declarat că marile companii petroliere americane ar fi pregătite să investească „miliarde și miliarde de dolari” în Venezuela, este întâmpinat cu tăcere de industrie, scrie The Guardian.

În timp ce președintele SUA a descris Venezuela post-Maduro ca pe o oportunitate de reconstrucție și monetizare rapidă a celor mai mari rezerve de petrol din lume, giganții americani și-au exprimat prudența în termeni de manual de comunicare corporate.

„Marile companii petroliere din Statele Unite – cele mai mari din lume – vor intra, vor cheltui miliarde de dolari, vor repara infrastructura grav deteriorată, infrastructura petrolieră”, a declarat Trump sâmbătă într-o conferință de presă la Mar-a-Lago.

„Uitați de aur, aluminiul este metalul momentului”. Bloomberg: Cotația crește după plafonarea capacităţilor de producţie din China

21:46

Piețele globale se pregătesc pentru un nou șoc geopolitic după capturarea lui Maduro

20:35

Chevron se aliniază „legilor și reglementărilor relevante”

Chevron, singura companie petrolieră americană care mai operează în Venezuela, s-a limitat la a afirma că va respecta „legile și reglementările relevante”, după ce președintele SUA a sugerat că multinaționalele energetice americane vor fi pilonul central al planurilor sale pentru Venezuela.

„Chevron rămâne concentrată pe siguranța și bunăstarea angajaților, precum și pe integritatea activelor noastre. Continuăm să operăm în deplină conformitate cu toate legile și reglementările relevante”, a comentat un purtător de cuvânt al gigantului petrolier pentru The Guardian.

ExxonMobil, cea mai mare companie petrolieră americană, s-a limitat în a nu răspunde clarificărilor cerute de jurnaliști. Iar ConocoPhillips, un alt jucător major, a declarat că monitorizează evoluția situației și a adăugat: „Ar fi prematur să speculăm asupra unor activități sau investiții viitoare”.

O „sabie” geopolitică cu două tăișuri

Trump a prezentat o narațiune simplă: după înlăturarea lui Nicolás Maduro, SUA ar urma să trimită „marile companii petroliere” pentru a repara infrastructura „putrezită”, a crește producția și a exporta volume mari către alte țări, cu promisiunea că firmele vor fi „compensate”.

În plan politic, mesajul este coerent cu două obiective istorice ale SUA în Venezuela: controlul riscurilor energetice în emisfera vestică și limitarea influenței rivalilor geopolitici într-o țară cu resurse strategice. În plan corporativ, însă, lipsesc elementele care fac investițiile posibile: un cadru legal stabil, garanții de proprietate și un regim de sancțiuni clarificat.

Embargoul american asupra petrolului venezuelean rămâne în vigoare, iar anunțul lui Trump presupune implicit o schimbare politică majoră la Caracas și o recalibrare a regimului de sancțiuni. În lipsa acestora, companiile nu pot face altceva decât să monitorizeze, fără să se angajeze public.

Costul real al „miliardelor”: infrastructură degradată și piață globală mai selectivă

Deși Venezuela deține aproximativ 17% din rezervele globale de petrol, producția a scăzut de la 3,5 milioane barili/zi în anii 1970 la circa 1 milion barili/zi anul trecut. Revenirea chiar și la 2 milioane barili/zi până la începutul anilor 2030 ar necesita investiții estimate la aproximativ 110 miliarde de dolari, potrivit Rystad Energy.

„Nu cred că firmele se vor grăbi să revină în țară”, a spus Jorge León, șeful analizei geopolitice la Rystad Energy, firmă de consultanță din industrie. El a subliniat că ar fi „foarte, foarte dificil” pentru Venezuela să atragă investițiile private necesare pentru o creștere semnificativă a producției.

„Companiile vor dori să vadă stabilitate înainte de a reveni. Faptul că industria a fost naționalizată de [Hugo] Chávez rămâne în mintea lor. Vor avea nevoie de dovezi clare că situația se îmbunătățește”, a adăugat el.

În prezent, piața globală ar putea intra într-o fază de supraproducție, iar prețurile ar fi sub presiune, companiile petroliere tind să fie mai selective. Riscul de țară, instabilitatea politică și memoria naționalizărilor împing Venezuela în afara „listei scurte” pentru capitalul privat, indiferent de magnitudinea rezervelor.

Va fi o cursă pentru Venezuela sau un pariu prea riscant?

Pentru companiile americane, Venezuela este un dosar cu istoric toxic. Industria petrolieră a fost naționalizată treptat, iar în 2007 statul venezuelean a preluat controlul asupra operațiunilor private. Chevron a rămas, în timp ce companii precum ExxonMobil și ConocoPhillips au refuzat condițiile și au intrat în litigii îndelungate, soldate cu despăgubiri de miliarde de dolari stabilite prin arbitraj internațional. Plata integrală a acestor obligații a rămas problematică, pe fondul sancțiunilor, proastei administrări și corupției.

În acest context, tăcerea ExxonMobil și reacția rezervată a ConocoPhillips („prematur să speculăm”) nu sunt surprinzătoare. Chevron, singurul operator american rămas, s-a limitat la a spune că își desfășoară activitatea în conformitate cu legile și reglementările relevante.

Miza SUA: energie, influență regională și „recuperarea” pierderilor

Dar în spatele reacției rezervate a giganților petrolieri se poate vedea o logică de negociere dură: mesajul transmis de administrația Trump ar fi: investiți dacă vreți despăgubiri pentru active confiscate. Este o abordare care transformă problema compensațiilor într-un instrument de politică externă și industrie: „reveniți, investiți, recuperați”.

„Presupunerea mea este că, dacă președintele Trump a spus asta public, probabil exista deja un acord cu companiile americane”, a declarat Jorge León.

De asemenea, Tina Fordham, strateg geopolitic și consultant, a declarat că „se presupune că (n.r. companiile petroliere) au făcut parte din discuții”. Casa Albă nu a comentat însă dacă a consultat sau nu marile companii petroliere înainte de atac.

Ea anticipează o competiție acerbă pentru accesul în Venezuela. Țara reprezintă acum „o oportunitate uriașă” pentru marile companii, a declarat Fordham. „Va exista o competiție intensă pentru cele mai bune oportunități.”

Pentru Washington, miza este dublă. Pe de o parte, accesul la o sursă majoră de petrol într-o regiune apropiată geografic oferă o plasă de siguranță strategică. Pe de altă parte, reintrarea companiilor americane într-un sector cheie al Venezuelei ar crește influența SUA într-o țară în care controlul resurselor a fost, istoric, un instrument politic intern și extern.

Pentru ca „miliardele” invocate de Trump să se traducă în decizii de investiții, ar trebui să se clarifice rapid cel puțin trei chestiuni: Prima este statutul sancțiunilor și licențelor, a doua garanțiile de proprietate și recuperare a capitalului și- cel mai important – arhitectura post-tranziție în Venezuela. Până atunci, reacția marilor companii petroliere arată că diferența dintre o promisiune politică și o investiție de zeci de miliarde este, în primul rând, riscul — și întrebarea e cine și-l asumă.