Venezuela deține cele mai mari rezerve de petrol dovedite din lume, însă infrastructura locală și capacitatea de producție sunt în declin.
Ani de subinvestiții și un management deficitar, coroborate cu sancțiuni internaționale au transformat acest avantaj strategic într-o vulnerabilitate majoră pentru economia țării sud-americane.
:format(webp):quality(80)/https://www.putereafinanciara.ro/wp-content/uploads/2026/01/Venezuela-rezerve-petrol-Puterea-financiara.jpg)
Foto: Puterea financiară
Venezuela dispune de cele mai mari rezerve de petrol la nivel global. Cu toate acestea, nivelul actual al producției este mult sub potențial, ca urmare a deceniilor de management ineficient, a lipsei investițiilor și a sancțiunilor internaționale.
Datele oficiale și estimările din industrie dezvăluie acest paradox petrolier al unei țări aflată în criză. Această situație apare într-un context geopolitic tensionat, marcat de capturarea președintelui Nicolas Maduro de către forțele americane, relatează agenția de știri Reuters.
Potrivit Energy Institute din Londra, Venezuela deține aproximativ 17% din rezervele mondiale de petrol, echivalentul a circa 303 miliarde de barili. Astfel, statul sud-american depășește Arabia Saudită, liderul Organizației Țărilor Exportatoare de Petrol (OPEC).
Cea mai mare parte a acestor rezerve este reprezentată de țiței greu, extras din regiunea Orinoco, situată în centrul țării. Deși costurile de producție sunt ridicate, acest tip de petrol nu ridică dificultăți tehnice majore, conform Departamentului Energiei al Statelor Unite.
Membră fondatoare a OPEC, alături de Iran, Irak, Kuweit și Arabia Saudită, Venezuela a cunoscut un vârf al producției în anii 1970. În urmă cu peste cinci decenii, această țară extrăgea până la 3,5 milioane de barili pe zi, adică peste 7% din producția globală de petrol.
Începând cu anii 2010, producția a scăzut sub pragul de 2 milioane de barili pe zi. Anul trecut a ajuns la aproximativ 1,1 milioane de barili zilnic, adică aproape 1% din producția mondială.
Arne Lohmann Rasmussen, analist la Global Risk Management, consideră că o schimbare de regim ar putea, pe termen lung, ar readuce mai mult petrol pe piață. Totuși, acesta avertizează că va fi nevoie de mai mulți ani pentru o redresare completă a producției locale.
Saul Kavonic, analist la MST Marquee, afirmă că ridicarea sancțiunilor și revenirea investițiilor străine ar putea stimula exporturile. În schimb, Jorge Leon, de la Rystad Energy, avertizează că schimbările politice impuse duc rareori la o stabilizare rapidă a producției. El a invocat, în acest sens, exemplele Libiei și Irakului.
Președinte american Donald Trump a declarat, într-un interviu acordat Fox News, că Statele Unite vor avea un rol „foarte activ” în sectorul petrolier venezuelean.
Industria petrolieră a Venezuelei a fost naționalizată în anii 1970, odată cu înființarea companiei de stat PDVSA. În anii 1990, sectorul a fost redeschis capitalului străin.
După preluarea puterii de către Hugo Chávez, în 1999, autoritățile au impus ca PDVSA să dețină pachetul majoritar în toate proiectele petroliere. În acest cadru, compania de stat a colaborat cu giganți internaționali precum Chevron, CNPC, ENI, Total și Rosneft.
Până la introducerea sancțiunilor, Statele Unite erau principalul importator de petrol venezuelean. Însă, în ultimii ani, China a devenit principala destinație a exporturilor. Venezuela a acumulat datorii de aproximativ 10 miliarde de dolari față de Beijing, contractate în timpul mandatului lui Hugo Chavez. Aceste datorii au fost rambursate, în mare parte, prin livrări de țiței.
În decembrie, Trump a anunțat o blocadă totală a navelor care intră și ies din țară. Cu toate acestea, două superpetroliere implicate în acest mecanism de rambursare se aflau în apropierea coastelor Venezuelei. În prezent, vasele așteaptă ordine, în condițiile în care exporturile au fost în mare parte suspendate.
Liderul de la Casa Albă a afirmat ulterior că „China va primi petrolul”, fără a oferi detalii suplimentare. Rusia, la rândul său, a acordat Venezuelei împrumuturi de ordinul miliardelor de dolari, deși suma exactă nu este cunoscută.
PDVSA deține, de asemenea, capacități importante de rafinare în afara granițelor țării, inclusiv compania CITGO din SUA. Cu toate acestea, creditorii încearcă de mai mulți ani să preia controlul acesteia prin procese aflate pe rolul instanțelor americane.