Munca dublă nu mai este o abatere de la normă, ci o strategie calculată de rezistență financiară. Într-un context economic marcat de incertitudine și restructurări masive în tech, tot mai mulți americani aleg să jongleze în secret cu două sau mai multe joburi remote. Nu din disperare, ci din dorința de a-și plăti datoriile, a acumula capital și a se elibera din dependența față de un singur angajator.
Lucrul simultan la două sau mai multe joburi full-time, în regim remote, nu mai e un accident de parcurs, ci o strategie calculată. Într-un climat economic volatil, cu piața tech în continuă restructurare, zeci de americani aleg conștient suprasolicitarea — nu din disperare, ci din dorința de a-și securiza viitorul financiar.
Timp de doi ani, publicația Business Insider a intervievat 29 de persoane implicate în fenomenul cunoscut sub numele de overemployment. Departe de a fi doar un efort disperat de a supraviețui, pentru mulți această practică a devenit o rampă de lansare spre independență financiară: plata datoriilor istorice, acumularea de active și planificarea unei pensionări accelerate — toate obținute printr-un efort dublu și o disciplină necruțătoare.
„Sarah”, o profesionistă IT din sud-estul SUA, în jurul vârstei de 50 de ani, este una dintre vocile care personalizează acest fenomen. În acest an, venitul ei estimat se apropie de 300.000 de dolari, obținuți prin muncă în paralel la două poziții remote. Rezultatele sunt palpabile: peste 100.000 de dolari economisiți în conturile de pensie 401(k), eliminarea unei datorii de 17.000 dolari pe cardurile de credit și un upgrade consistent al locuinței.
Birouri / Foto: Shutterstock
Pentru Sarah, efortul are un scop precis: securitate profesională într-o lume instabilă. Când una dintre companii a concediat-o, al doilea job i-a oferit continuitate. Între timp, a găsit rapid un nou „al doilea” job. Strategia? Tăcere absolută. Folosește calendare separate, dispozitive distincte, joburi flexibile cu puțină supraveghere și își optimizează programul pentru a evita conflictele între echipe.
Fenomenul overemployment nu este lipsit de riscuri. Într-un caz documentat, un angajator a descoperit „dubla loialitate” a unui angajat și l-a concediat. Munca în paralel poate încălca clauzele contractuale, iar pierderea ambelor locuri de muncă este un risc real.
Burnout-ul este, de asemenea, un pericol sistemic. Mulți dintre acești „dublu-angajați” lucrează 10-14 ore zilnic, adesea fără pauze reale. Și totuși, mulți spun că nu simt vinovăție: văd efortul ca pe un act de autonomie, nu de fraudă. Ei invocă lipsa supravegherii, lipsa impactului asupra productivității și faptul că în multe cazuri companiile însele se retrag de la responsabilitățile față de angajați.
Această cultură a dublului angajament reflectă o schimbare de paradigmă: de la loialitate față de angajator la loialitate față de obiectivele personale. Într-o lume a concedierilor în masă, a stagnării salariale și a incertitudinii economice, unii aleg să-și maximizeze șansele fără să mai aștepte „recompensele” promise de modelul corporatist tradițional.