Muncitorii gig sunt viitorul economiei mondiale? China are 200 de milioane de muncitori gig, adică 40% din forța de muncă urbană. Acești lucrători pe proiecte, care înfruntă în fiecare zi imprevizibilul, definesc economia viitorului și ne arată ce urmează la nivel mondial.
Cea mai mare forță de muncă din lume trece printr-o transformare spectaculoasă. Țăranii și proletariatul industrial au fost înlocuiți de armata muncitorilor gig. Lucrătorii din economia gig lucrează pe bază de sarcini sau proiecte punctuale, fără contracte de muncă pe termen lung. Șoferii Uber, curierii Glovo sau freelancerii care fac design, programare ori content writing pe platforme online sunt, probabil, unele dintre cele mai bune exemple. Fiecare este plătit per cursă, per livrare sau per proiect, nu au salariu fix și, de obicei, nu beneficiază de aceleași drepturi și protecții sociale ca angajații tradiționali (concedii plătite, asigurări sociale etc.).
Zeci de milioane de oameni din China folosesc platforme tehnologice pentru a găsi muncă de scurtă durată. Aproape 200 de milioane depind de joburi flexibile, care le definesc viața economică și socială. China este, însă, doar cu un pas în avans față de resul economiilor. Succesul Chinei se bazează, de fapt, pe adoptarea timpurie a super-aplicațiilor care organizează viața cotidiană, scrie The Economist. În China, 84 de milioane de persoane depind de platforme digitale – de aplicații de ride-hailing sau de livrări rapide. Modelul s-a extins și în restul Asiei, India având circa 10 milioane de gig workers. În Malaezia, sunt 1,2 milioane, adică 7% din întreaga forță de muncă.
Modelele de muncă gig s-au infiltrat în sectorul manufacturier, considerat cândva foarte stabil și previzibil. Muncitorii clasici sunt, treptat, înlocuiți de lucrători temporari, recrutați prin platforme digitale. Aceștia migrează între fabrici, acceptând joburi care cer foarte puține calificări. Uneori, condiția principală este doar cunoașterea alfabetului latin. Mulți rezistă doar câteva săptămâni sau chiar doar câteva zile. În acest univers, nu există stabilitate profesională.
Cercetătorii estimează că peste 40 de milioane de muncitori fac parte din acest sistem. Aceasta reprezintă o treime din forța de muncă manufacturieră din China. Ca să înțelegem proporțiile, precizăm că numărul depășește de trei ori întreaga forță de muncă din fabricile americane. Flexibilitatea dorită de companii și tehnologia joacă roluri decisive în acest proces de schimbare.
Strategiile de business ale companiilor contemporane sunt mdodelate de nevoile de adaptabilitate la cerere sezonieră, de piețe volatile și de tensiuni geopolitice. Smartphone-urile și aplicațiile digitale facilitează conectarea rapidă între clienți și lucrători. Automatizarea a eliminat sarcinile complexe, lăsând la îndemâna acestor muncitori doar sarcini repetitive, care pot fi făcute de oricine. În același timp, a creat roluri noi pentru ingineri calificați.
Pentru unii muncitori, acest sistem ar fi preferabil, pentru că aduce venituri mai mari și libertatea de a schimba joburile rapid. Un studiu arată că șoferii de livrări câștigă cu 20% mai mult decât migranții industriali. Mulți tineri refuză munca repetitivă și aleg flexibilitatea, chiar dacă sunt nevoiți să sacrifice stabilitatea. Acest model oferă avantaje imediate, dar are multe costuri pe termen lung.
Precaritatea îi împiedică pe muncitori să își construiască vieți stabile și prospere. Tinerii fără angajatori permanenți nu dobândesc competențele necesare unei cariere durabile. Mulți își părăsesc satele de origine, dar nu reușesc, de fapt, să se integreze cu adevărat în orașele în care muncesc. Lipsa contractelor stabile le blochează accesul la servicii urbane prin sistemul hukou.
Această insecuritate afectează viața personală, în primul rând pentru că le reduce șansele de a se căsători și de a avea copii. Fenomenul accentuează problema demografică a Chinei, care are o populație tot mai îmbătrânită. Perspectivele sunt și ele îngrijorătoare. Muncitorii gig vor trebui să se întrețină pe ei și să sprijine și o generație de vârstnici. Acest dezechilibru social va defini economia Chinei în deceniile următoare, scrie The Economist.
Multe state visează la stabilitatea oferită de fabrici, dar realitatea tinde să le contrazică. Automatizarea reduce treptat nevoia de muncă umană, în afara inginerilor și a tehnicienilor. China este doar un exemplu cu privire la modul în care munca industrială poate fi rapid devalorizată și fragmentată. Joburile stabile devin rare, iar cele flexibile domină viitorul.
A încerca să elimini munca gig în favoarea contractelor permanente este inutil. Alternativa la joburile temporare este adesea lipsa oricărei surse de venit. Un studiu arată că 77% dintre șoferii ride-hailing au intrat, de fapt, în industrie după concedieri. Nu platformele sunt cele care au inventat precaritatea. Ele doar au digitalizat-o.
Guvernele trebuie să regândească politicile sociale pentru a integra munca gig, comentează sursa citată. China a reglementat algoritmii pentru a tempera exploatarea digitală. Platformele de e-commerce sunt împinse să ofere contribuții sociale muncitorilor temporari. În India, lucrătorii platformelor sunt încurajați să se înregistreze pentru beneficii precum asigurarea medicală.
Reformele trebuie însă să fie mai ambițioase și inovatoare. Contribuțiile sociale obligatorii ar trebui reduse, pentru a limita tentația angajatorilor de a alege doar munca precară. Pensia trebuie făcută portabilă, legând direct contribuțiile de beneficiile reale. Țările asiatice riscă să îmbătrânească înainte de a deveni bogate, scrie The Economist. Prosperitatea muncitorilor precari devine o urgență critică, mai comentează sursa citată.