ONRC: Numărul firmelor dizolvate a crescut cu aproape 18% în primele șapte luni din 2026

Numărul firmelor dizolvate în România a ajuns la 34.029 în primele șapte luni din 2026, cu 2.493 mai multe decât în perioada similară a anului trecut, potrivit datelor centralizate de Oficiul Național al Registrului Comerțului (ONRC).

Creșterea este de 17,91%, de la 31.536 de firme dizolvate în ianuarie-iulie 2025. Datele indică o presiune tot mai mare asupra mediului de afaceri, în condițiile în care numărul dizolvărilor a crescut în majoritatea principalelor centre economice ale țării.

Bucureștiul concentrează cele mai multe dizolvări

Capitala conduce detașat clasamentul, cu 7.302 firme dizolvate în primele șapte luni ale anului. Față de aceeași perioadă din 2025, numărul a crescut cu 17,66%.

Pensia medie a crescut ușor în trimestrul II, dar numărul pensionarilor a scăzut. Diferențe mari între județe

12:33

Chiriile au explodat în ultimul an: scumpiri de aproape 40%. Motorina și benzina au urmat în top

11:54

Urmează județul Cluj, cu 1.992 de dizolvări, în creștere cu 12,86%, și Ilfov, cu 1.787 de firme, respectiv un avans de 9,43%.

În Timiș au fost înregistrate 1.533 de dizolvări, cu 14,23% mai multe decât anul trecut, în timp ce în Constanța au fost consemnate tot 1.533.

Clasamentul este completat de Iași, cu 1.195 de dizolvări, în creștere cu 4,55%, Brașov, cu 1.175, în ușoară scădere, de 0,42%, și Argeș, cu 1.061 de firme dizolvate, cu 8,04% mai multe decât în primele șapte luni din 2025.

Ialomița și Călărași, cele mai mari creșteri

Cele mai puternice creșteri procentuale ale numărului de dizolvări au fost raportate în județele cu un volum mai redus de firme. Ialomița a înregistrat un avans de 34,93%, până la 197 de dizolvări, în timp ce în Călărași numărul a crescut cu 34,18%, până la 263.

Pe locul următor se află Tulcea, unde numărul firmelor dizolvate a crescut cu 26,98%.

La polul opus, unele județe au reușit să reducă numărul dizolvărilor. Cea mai mare scădere a fost consemnată în Mehedinți, unde au fost înregistrate 171 de dizolvări, cu 18,18% mai puține decât în perioada similară din 2025.

Scăderi importante au mai fost raportate în Bistrița-Năsăud, minus 12,67%, și Brăila, minus 11,95%.

Comerțul rămâne domeniul cu cele mai multe firme dizolvate

În funcție de domeniul de activitate, cele mai multe dizolvări au fost înregistrate în sectorul comerțului cu ridicata și cu amănuntul, precum și al reparării autovehiculelor și motocicletelor, potrivit datelor centralizate de Oficiul Național al Registrului Comerțului.

În primele șapte luni din 2026, acest sector a acumulat 6.078 de dizolvări la nivel național.

În mod paradoxal, însă, numărul este mai mic decât în perioada similară a anului trecut, scăderea fiind de 16,6%. Alte două domenii cu un număr ridicat de firme dizolvate sunt activitățile profesionale, științifice și tehnice, cu 2.357 de cazuri, și construcțiile, cu 2.193 de dizolvări.

Și în aceste sectoare numărul dizolvărilor a scăzut față de anul trecut: cu 12,35% în cazul activităților profesionale, științifice și tehnice și cu 18,63% în construcții.

Peste 4.200 de dizolvări numai în luna iulie

Trendul s-a menținut și în timpul verii. Potrivit datelor ONRC, în iulie 2026 au fost înregistrate 4.211 dizolvări de firme.

Din nou, Bucureștiul a ocupat primul loc, cu 900 de firme dizolvate într-o singură lună. Au urmat județele Cluj, cu 252 de dizolvări, Ilfov, cu 235, Constanța, cu 213, și Timiș, cu 208. Prin urmare, principalele centre economice ale țării concentrează în continuare o parte semnificativă a firmelor care ies din activitate.

Un semnal de presiune asupra mediului de afaceri

Evoluția trebuie privită însă în contextul mai larg al dinamicii companiilor. O dizolvare nu înseamnă automat că o firmă a intrat în insolvență sau că și-a încetat imediat activitatea economică. Dizolvarea reprezintă o etapă juridică distinctă, care poate preceda lichidarea societății.

Totuși, creșterea numărului de dizolvări indică o presiune suplimentară asupra mediului antreprenorial, în special într-o perioadă în care companiile se confruntă cu costuri mai mari, cerere internă mai slabă și incertitudine fiscală.