Plafonarea generalizată a adaosului comercial: soluție antiinflație sau risc major pentru economia României?

Propunerea privind introducerea unui mecanism automat de plafonare a adaosului comercial atunci când inflația depășește pragul de 5% reaprinde dezbaterea despre intervenția statului în economie. Măsura, analizată de compania de consultanță Frames, este descrisă drept una cu potențial electoral ridicat, dar cu riscuri structurale semnificative pentru piață.

La prima vedere, limitarea adaosului comercial pare un instrument eficient pentru protejarea puterii de cumpărare într-un context inflaționist. În realitate, arată analiza, intervenția directă în mecanismul de formare a prețurilor poate genera efecte adverse severe, transformând o criză a prețurilor într-o criză a disponibilității produselor, conform puterea.ro.

Efectul de bumerang: distorsiuni în lanțul economic

Potrivit experților Frames, impunerea unui plafon fix al adaosului comercial – de exemplu 20% pentru procesatori și 20% pentru retaileri – într-un context de inflație ridicată ar produce distorsiuni imediate pe lanțul de aprovizionare.

România are al doilea cel mai mic raport taxe/PIB din UE. Veniturile fiscale europene au crescut cu 401 miliarde de euro în 2025

15:33

Datoria marilor companii de tehnologie pentru investițiile în AI poate pune presiune pe piețele europene de obligațiuni. Oferta ar putea crește cu 83% în 2027

14:06

Mai mult, declarațiile ministrului Agriculturii sugerează că mecanismul ar putea fi extins la toate produsele alimentare, nu doar la cele de bază. O asemenea extindere ar reprezenta, potrivit analistului Adrian Negrescu, „o premieră mondială”, pe care o califică drept „o inepție economică”.

Unul dintre efectele anticipate este așa-numitul „efect Waterbed”. Retailerii, pentru a-și menține marjele necesare acoperirii costurilor fixe – salarii, chirii, energie – ar compensa pierderile generate de produsele plafonate prin majorări agresive la alte categorii neplafonate. Dacă uleiul sau zahărul au adaos limitat, detergentul, cosmeticele sau alte bunuri ar putea înregistra scumpiri disproporționate.

Consiliul Concurenței a semnalat anterior apariția acestui fenomen în cazul plafonării temporare a unor alimente de bază, cu efecte vizibile asupra dinamicii vânzărilor și a puterii de cumpărare.

Risc de penurie și scădere a calității produselor

Un alt risc major îl reprezintă apariția penuriei la raft. Dacă prețul reglementat nu mai acoperă costurile de producție și logistică, aflate și ele sub presiunea inflației, producătorii și comercianții pot decide retragerea produselor din ofertă. Rezultatul: rafturi goale sau raționalizarea vânzărilor.

În paralel, companiile ar putea reduce drastic bugetele de investiții și marketing. Lansarea de produse noi ar deveni riscantă, iar calitatea celor existente ar putea scădea, fenomen cunoscut drept „skimpflation” – reducerea calității ingredientelor pentru a menține prețul final.

Exemplele europene invocate în analiză ilustrează diferențe majore de abordare. Ungaria a aplicat plafoane dure la alimente și combustibili, iar ulterior a înregistrat una dintre cele mai ridicate inflații alimentare din UE, cu episoade de penurie și falimente în rândul micilor comercianți. La ridicarea plafoanelor, prețurile au crescut abrupt.

În schimb, Franța a optat pentru acorduri voluntare între stat și retaileri, iar Grecia a impus limitarea marjei de profit brut la nivelul unui an de referință, fără a fixa prețul final, permițând ajustări în funcție de costuri.

Impactul asupra capitalului românesc

Analiza Frames avertizează că firmele românești ar putea fi cele mai afectate. Marile rețele de retail pot supraviețui cu adaosuri reduse datorită volumelor mari și capacității de negociere. În schimb, micile magazine locale au costuri operaționale mai ridicate per produs, iar o plafonare severă le-ar putea împinge spre faliment.

Presiunea s-ar putea transfera și asupra producătorilor români, obligați să reducă prețurile de livrare pentru a permite retailerilor încadrarea în plafon. În lipsa unei marje suficiente, unii ar putea vinde sub cost sau ar putea fi înlocuiți cu produse de import mai ieftine.