Prețul mireselor explodează în China

Căsătoria în China poate fi o afacere profund pragmatică, scrie The Economist, semnalând că prețul mireselor a crescut vertiginos în ultima vreme, amenințând să reducă numărul căsătoriilor. Potrivit unui studiu realizat de Universitatea Johns Hopkins, prețul median al mireselor din mediul rural s-a dublat, în termeni reali, între 2005 și 2020. Cunoscute în mandarină sub numele de caili, aceste plăți au ajuns la o medie de 20.000 de dolari în unele provincii. Pretențiile mireselor, însă, cresc, pe măsură ce echilibrul demografic devine tot mai precar, situație care le oferă un avantaj important în negociere. „Este prea mult 380.000 de yuani ca preț, pentru o mireasă?”, întreabă, pe rețelele de socializare, o femeie din Guangdong, care vrea să se căsătorească și dorește să afle cam cât ar trebui să plătească familia viitorului soț pentru a-i obține mâna. Suma pe care o propune – aproape 53.000 de dolari – depășește de peste șapte ori salariul pe care ar putea spera să-l câștige de-a lungul unui an de muncă. Mii de persoane îi răspund: cei mai mulți o încurajează să ceară și mai mult. „Surioară, e viața ta, nu te subaprecia. Cere măcar 888.800”, îi scrie unul dintre respondenți, citat de The Economist.

În multe țări, practica unui „preț de mireasă” s-a pierdut sau s-a estompat, pe măsură ce populația a început să câștige mai bine, să capete stabilitate și, ca urmare, să aibă mai mult curaj să-și întemeieze familii. Nu și în China, unde acest obicei rămâne profund înrădăcinat. În unele regiuni, prețul pentru o mireasă, comentează sursa citată, este o dotă oferită de părinții mirelui noului cuplu. În altele, este o compensație plătită integral familiei miresei. În ambele cazuri, sumele continuă să crească. Tradiția se confruntă cu ceva rezistență publică, pe măsură ce atitudinile se schimbă. Printre chinezii mai educați, în special din marile orașe, mulți o consideră o relicvă patriarhală, care tratează femeia ca pe o proprietate ce poate fi vândută către o altă gospodărie. În zonele rurale, unde obiceiul este mai obișnuit, el pierde din popularitate în primul rând pentru că riscă să-i lase în sapă de lemn pe mulți dintre bărbații care visează la o familie. Fermierii săraci trebuie să economisească mai mulți ani sau să se îndatoreze foarte mult pentru a putea spera la o nevastă.

Pe măsură ce China se confruntă cu o scădere a populației (un efect al politicii copilului unic), autoritățile încearcă să estompeze tradiția antică a darurilor de logodnă. Paradoxal, fac asta tocmai pentru a încuraja căsătoriile, care sunt în declin. Totuși, numărul femeilor este, potrivit statisticilor oficiale, mai mare decât cel al bărbaților, ceea ce le pune pe primele în poziția de a alege. Potrivit unui studiu recent realizat de Yifeng Wan, de la Universitatea Johns Hopkins, prețul median al mireselor din mediul rural s-a dublat în termeni reali între 2005 și 2020. Și în mediul urban, se observă, de asemenea, o tendință de creștere. O sumă de 380.000 de yuani ar fi într-adevăr exorbitantă în provincia Guangdong, unde media estimată este de circa 42.000 de yuani. Însă în provincia vecină Fujian, unde norma este de aproximativ 115.000 de yuani, cererea pare mai puțin exagerată.

UE riscă un blocaj major în tranziția energetică: Curtea de Conturi Europeană avertizează asupra deficitului de materii prime critice până în 2030

21:46

Studiu BNR: Fără PNRR, economia României ar fi crescut semnificativ mai lent între 2022 și 2024

21:34

Foto: Unsplash

Pentru ce se plătește mireasa?

În anumite zone din China rurală, plata este încă văzută ca o formă de cumpărare a muncii și fertilității miresei. Odată căsătorită, parcursul devine predictibil: femeia se mută în casa soțului, rămâne însărcinată și este responsabilă pentru treburile casnice, creșterea copiilor și îngrijirea socrilor.

Pe măsură ce costul vieții a crescut și a scos la iveală lacunele din sistemul de protecție socială al Chinei, obținerea unei plăți mari pentru căsătorie poate fi o modalitate pentru familiile cu venituri mici, care se întâmlă să aibă fiice, să economisească pentru cheltuieli medicale neprevăzute sau pentru alte urgențe. O situație care schibă prețul mireșei este și faptul că părinții mirelui trăiesc mai mult. Unele femei cer sume mai mari ca formă de compensare pentru faptul că vor avea grijă de generația mai în vârstă mult mai multă vreme, spun cercetătorii.

Uneori, fondurile pentru mireasă îi aduc pe miri în sapă de lemn

Autoritățile chineze nu văd cu ochi buni această practică, deși programele oficiale sunt formulate tocmai pentru a obține, de fapt, mai multe căsătorii, inclusiv pentru a stimula natalitatea, care, potrivit The Economist, ar fi la un minim istoric în China. Prețurile mari ale mireselor, însă, nu ajută. Oficialii care vor să reglementeze această practică duc campanii masive de propagandă în special în mediul rural, unde sumele pentru căsătorie sunt foarte ridicate în raport cu veniturile. În unele cazuri, strângerea banilor necesari pentru căsătorie poate împinge familia mirelui în sărăcie.

Din 2019, Partidul Comunist solicită constant măsuri pentru limitarea fenomenului. Totuși, progresele sunt modeste, deși legea interzice în mod expres „solicitarea de bani sau daruri în legătură cu căsătoria”. Autoritățile locale evită deseori să intervină, din respect pentru tradiție și din teama de a se implica în conflicte de familie. Unele regiuni au impus plafoane, dar acestea sunt adesea ridicate: în părți din provincia Gansu, limitele variază între 50.000 și 80.000 de yuani.

Uneori, campaniile de promovare ale noilor priorități de partid pot avea accente comice. New York Times spune povestea unui grup de 30 de femei, parte dintre miile cărora Partidul Comunist încearcă să le consolideze atitudinea morală și o viziune de tip nou. Convocate la o sesiune de reeducare, cele 30 stau pe scaune din lemn, față în față, așezate într-o formațiune dreptunghiulară. În fața sălii tronează sigla cu secera și ciocanul a Partidului Comunist, însoțită de un afiș care anunța scopul întâlnirii: „Simpozion al femeilor tinere necăsătorite, de vârsta potrivită”.

Oficialii din Daijiapu, un oraș din sud-estul Chinei, au adunat femeile, în încercarea de a le convinge să semneze un angajament public prin care să respingă „prețurile mari ale miresei”. Într-o descriere a evenimentului pe situl oficial, guvernul local își exprima speranța că oamenii vor accepta să renunțe la astfel de obiceiuri învechite și vor fi deschiși să contribuie la „lansarea unui nou trend, civilizat”.

Strategii pentru reducerea prețului mireselor

În mai, presa de stat a anunțat că guvernul din Gansu a elaborat un plan pentru „controlul eficient” al prețurilor exagerate ale mireselor până la sfârșitul acestui an, urmând ca acestea să fie „reduse treptat” în 2026. Măsurile prevăzute în această strategie par modeste: lipsesc sancțiunile concrete.

„În China, ca și în majoritatea politicilor de stat privind căsătoria, femeile sunt ținta principală”, a declarat Gonçalo Santos, profesor de antropologie care studiază China rurală la Universitatea din Coimbra, Portugalia. „Este un apel paternalist către femei, care sunt rugate să mențină ordinea și armonia socială, îndeplinindu-și rolurile de soții și mame”, spune el.

Numărul bărbaților rămâne, însă, mai mare în China, iar asta scimbă, în mod natural, argumentele acestei negocieri tacite. Dezechilibrul este mai pronunțat în zonele rurale, unde există acum cu 19 milioane mai mulți bărbați decât femei. Multe femei de la sate preferă să se căsătorească cu bărbați din orașe pentru a obține un permis de înregistrare urbană, sau hukou, care le oferă acces la școli mai bune, locuințe și servicii medicale.

Bărbații mai săraci din zonele rurale trebuie să plătească mai mult pentru a se căsători, deoarece familiile fetelor doresc o garanție mai puternică că aceștia pot avea grijă de fiicele lor – o mișcare care poate duce, în schimb, la o sărăcire și mai profundă.

„Asta a distrus multe familii”, a spus Yuying Tong, profesor de sociologie la Universitatea Chineză din Hong Kong. „Părinții își cheltuie toți banii și ajung la faliment financiar doar pentru a găsi o soție pentru fiul lor”.

Un obstacol major în calea reformei îl reprezintă, așadar disperarea unor bărbați de a-și găsi o soție, comentează The Economist. Dezechilibrul demografic este uriaș: până în 2027, China va avea 119 bărbați pentru fiecare 100 de femei aflate la vârsta potrivită pentru căsătorie. Nici femeile nu susțin reformele. Multe consideră că prețul de mireasă este o formă de garanție în caz de divorț (China are o rată a divorțurilor mai mare decât SUA). Dacă mariajul eșuează, o parte din bani poate fi returnată. Însă o sumă semnificativă rămâne, de regulă, în posesia fostei soții.

O obiectualizare a femeilor?

Unii chinezi susțin că această practică transformă femeile în obiecte, într-o marfă. În ultimele săptămâni, bărbați și femei s-au confruntat aprins online pe tema unui caz în care un bărbat a fost condamnat pentru violarea logodnicei sale, după ce familia lui oferise un dar de 100.000 de yuani. Unii bărbați conservatori au afirmat că acceptarea unei asemenea sume implică consimțământ sexual. Însă majoritatea chinezilor privesc cererile financiare cu pragmatism rece. „Banii sunt baza tuturor lucrurilor”, scrie o femeie pe rețeaua Weibo: „Poate că nu te interesează banii cu adevărat, dar dacă cealaltă parte nici măcar nu vrea să-i dea, atunci e o problemă.”