Anul 2026 debutează cu un semnal puternic de alarmă pentru piețele internaționale. După un 2025 relativ calm, fără colapsuri corporative majore, conglomeratul american Saks Global Enterprises a intrat oficial în procedură de faliment, marcând unul dintre cele mai importante eșecuri din retailul de lux de la pandemie încoace. Compania, care reunește branduri emblematice precum Saks Fifth Avenue, Bergdorf Goodman și Neiman Marcus, a solicitat protecția Chapter 11 (Capitolului 11) la Tribunalul de Faliment din Houston, la data de 14 ianuarie 2026.
Documentele depuse arată datorii totale de aproximativ 4,7 miliarde de dolari, într-un context financiar extrem de tensionat. Totodată, grupul a anunțat că a obținut angajamente de finanțare în valoare de 1,75 miliarde de dolari, la care se adaugă o finanțare de urgență de 400 de milioane de dolari în numerar, menită să asigure continuitatea operațiunilor pe termen scurt, arată Reuters. Magazinele rămân deschise, iar conducerea a fost reorganizată prin numirea unui nou director general.
Falimentul vine la scurt timp după o serie de decizii strategice cu impact major asupra bilanțului. În decembrie 2024, Saks Global a finalizat achiziția Neiman Marcus Group, într-o tranzacție estimată la aproximativ 2,7 miliarde de dolari, finanțată în mare parte prin îndatorare. În urma acestei operațiuni, compania a acumulat datorii noi de circa 2,2 miliarde de dolari, amplificând presiunea asupra fluxului de numerar.
Separarea activelor de lux din SUA de către Hudson’s Bay Company, proprietarul canadian al lanțului Saks, și crearea unei entități distincte pentru piața americană au adus, inițial, așteptări optimiste. Totuși, integrarea brandurilor și costurile ridicate ale finanțării au generat dezechilibre care s-au accentuat pe parcursul anului 2025.
În cursul anului 2025, dificultățile au devenit vizibile. Saks Global a început să întârzie plățile către furnizori, ceea ce a afectat direct lanțul de aprovizionare și nivelul stocurilor din magazine. Compania a concediat peste 600 de angajați, într-o încercare de reducere a costurilor operaționale, și a atras aproximativ 600 de milioane de dolari prin diverse forme de finanțare și restructurare a datoriilor.
Chiar și așa, măsurile nu au fost suficiente. Magazinele au fost slab aprovizionate, iar vânzările au fost afectate inclusiv în sezonul sărbătorilor, perioadă considerată esențială pentru retailul de lux. La data de 31 decembrie 2025, compania a ratat o plată de dobândă, intrând într-o perioadă de grație care a precedat solicitarea protecției față de creditori.
Istoria economică arată că marile falimente tind să urmeze tipare recurente, indiferent de industrie sau perioadă. Primul colaps major al economiei moderne a fost consemnat în 1970, când Penn Central Transportation Company, un gigant feroviar american, a intrat în incapacitate de plată, evidențiind limitele fuziunilor forțate și ale intervențiilor statului în sectoare aflate în declin.
Ulterior, au urmat episoade cu impact sistemic: Herstatt Bank (1974), eveniment care a dus la apariția conceptului de „Herstatt risk”, Continental Illinois (1984), salvată de stat pentru a preveni contagiunea financiară, și Barings Bank (1995), unde pierderile masive din tranzacții cu derivate au scos la iveală deficiențe grave de guvernanță corporativă.
Anii 2000 au fost dominați de scandaluri contabile și lipsă de transparență, ilustrate de falimentele Enron, WorldCom și Parmalat. Criza financiară globală din 2008 a fost declanșată de prăbușirea Lehman Brothers, urmată de intervenții masive ale statului pentru salvarea unor giganți precum AIG, General Motors și Chrysler.
În deceniul următor, incapacitatea de adaptare la schimbările tehnologice a dus la falimentul Eastman Kodak (2012), în timp ce Alitalia și-a încetat definitiv activitatea în 2022, după ani de pierderi și sprijin public. Tot în 2022, colapsul platformei crypto FTX a evidențiat riscurile extreme ale sectorului financiar digital. În 2023, Silicon Valley Bank a eșuat în urma unui bank run rapid, afectând mii de companii din zona tehnologică.
În 2024, China Evergrande Group a intrat în procedură de lichidare, devenind un simbol al crizei imobiliare chineze și al limitelor modelului bazat pe îndatorare excesivă.
Pe acest fundal istoric, intrarea în faliment a Saks Global marchează primul mare colaps corporativ al anului 2026. Deși anul precedent nu a adus falimente „răsunătoare”, acumularea treptată a riscurilor a devenit evidentă în cazul conglomeratului american: datorii de 4,7 miliarde de dolari, finanțări de urgență de 400 de milioane de dolari, angajamente de credit de 1,75 miliarde de dolari, concedieri de peste 600 de persoane și o achiziție majoră de 2,7 miliarde de dolari finanțată preponderent prin împrumuturi.
Compania a declarat că operează aproximativ 70 de locații de lux cu gamă completă de servicii și deține sau are contracte de închiriere a terenurilor pentru aproximativ 8,4 milioane de metri pătrați de proprietăți imobiliare și investiții în SUA.
Retailul de lux, dependent de consumul discreționar și de stabilitatea lanțurilor de aprovizionare, rămâne vulnerabil la fluctuațiile economice, la costurile de finanțare și la schimbările de comportament ale consumatorilor. Cazul Saks evidențiază presiunea pe lichiditate și fragilitatea modelelor de creștere bazate pe expansiune accelerată și îndatorare.