Pentru prima dată de la lansarea politicilor climatice ambițioase ale Uniunii Europene, industria grea europeană se poziționează ferm în apărarea unei legi verzi. De la îngrășăminte și oțel până la ciment, aluminiu și hidrogen, marii producători avertizează că planul Comisiei Europene de a introduce o clauză de suspendare în mecanismul de ajustare la frontieră a emisiilor de carbon (CBAM) riscă să submineze întreaga arhitectură a politicii climatice europene.
Mecanismul CBAM, intrat recent în vigoare, obligă importatorii unor produse cu emisii ridicate să plătească un cost echivalent cu prețul carbonului suportat de producătorii din UE. Scopul este dublu: protejarea industriei europene de concurența neloială din state cu reguli de mediu mai laxe și stimularea tranziției globale către metode de producție mai curate. Însă o modificare propusă de executivul european, care i-ar permite să suspende aplicarea CBAM pentru anumite bunuri în caz de „circumstanțe grave și neprevăzute”, a declanșat un val de reacții dure din partea industriei. Producătorii susțin că această „frână de urgență” introduce o incertitudine majoră exact într-un moment în care sunt necesare investiții masive în decarbonizare, conform Politico.
Articolul 27a, propus de Comisie la mijlocul lunii decembrie, conferă executivului UE puterea de a excepta temporar anumite produse de la CBAM dacă apar perturbări severe ale pieței interne, legate de prețuri. Formularea este considerată de industrie drept excesiv de vagă, fără praguri clare sau limite de timp, ceea ce deschide calea unor presiuni politice constante.
Temerile s-au amplificat după ce un grup de 12 state membre a cerut deja scutirea îngrășămintelor, invocând costurile ridicate pentru fermieri. Producătorii resping însă ideea că CBAM ar fi responsabil pentru scumpiri și avertizează că orice suspendare ar afecta grav predictibilitatea investițiilor.
„CBAM nu este doar despre taxe, este despre supraviețuire și despre investiții pe termen lung”, avertizează reprezentanții industriei îngrășămintelor, care susțin că pot concura pe piața globală doar dacă regulile sunt clare și aplicate uniform. Mesajul este împărtășit de majoritatea sectoarelor acoperite de mecanism: oțel, fier, aluminiu, ciment, hidrogen și electricitate.
Producătorii avertizează că introducerea unei clauze de suspendare riscă să declanșeze un efect de domino. Dacă un sector este exceptat, alte industrii vor cere același tratament, iar CBAM ar putea fi „golit de conținut”. Europarlamentari din mai multe grupuri politice au exprimat deja îngrijorări similare, semnalând riscul ca mecanismul să își piardă credibilitatea.
În plus, incertitudinea afectează nu doar industria europeană, ci și partenerii comerciali ai UE. CBAM este conceput să încurajeze producția cu emisii reduse de carbon și în afara Uniunii, deoarece importurile mai curate sunt taxate mai puțin. Dacă există percepția că regulile pot fi suspendate oricând din motive politice, stimulentul pentru investiții verzi dispare.
Reprezentanții industriei hidrogenului avertizează că mesajul transmis investitorilor este profund descurajant. O eventuală suspendare ar putea încetini semnificativ proiectele de decarbonizare, într-un moment în care UE își bazează strategia industrială pe tehnologii curate.
O altă problemă majoră semnalată de industrie este impactul asupra sistemului european de comercializare a certificatelor de emisii (ETS). Odată cu introducerea CBAM, UE a început eliminarea treptată a certificatelor gratuite acordate producătorilor interni, considerate o subvenție pentru poluare.
Comisia a confirmat însă că, dacă un produs este exceptat de la CBAM, companiile respective vor continua să primească alocări gratuite de certificate ETS. În viziunea industriei, acest lucru subminează dublu politica climatică: reduce presiunea pentru decarbonizare și distorsionează piața carbonului.
Asociațiile producătorilor de oțel și ciment avertizează că o astfel de abordare creează incertitudine juridică majoră și face imposibilă planificarea investițiilor pe termen lung. Pentru sectoare cu cicluri investiționale de zeci de ani, predictibilitatea este esențială.
Deși opoziția este larg răspândită, nu toate sectoarele industriale resping ideea unei clauze de urgență. Unii producători de metale consideră că, având în vedere complexitatea CBAM, o astfel de „frână de siguranță” este realistă și necesară. Totuși, chiar și susținătorii recunosc că articolul 27a ar trebui definit mult mai clar pentru a evita abuzurile.
Alte industrii, precum aluminiul, văd clauza ca pe un instrument util, dar cer limite stricte și criterii transparente. Fără aceste garanții, riscul de politizare rămâne ridicat.
Cele mai vocale reacții vin din partea companiilor care s-au poziționat ca lideri ai tranziției verzi și au investit masiv în tehnologii cu emisii reduse. Aceștia avertizează că tocmai firmele care au acționat devreme și au asumat costuri mari ar fi cele mai afectate de o eventuală suspendare a CBAM.
Reprezentanții industriei cimentului și betonului cu emisii reduse de carbon subliniază că un cadru stabil de stabilire a prețului carbonului este esențial pentru susținerea liderilor industriali. Introducerea incertitudinii ar putea bloca investiții critice exact în sectoarele cele mai greu de decarbonizat.
Dincolo de disputa internă, CBAM are o miză globală. Mecanismul este văzut ca un instrument prin care UE încearcă să exporte standardele sale climatice, încurajând alte economii să investească în producție curată. Însă această strategie depinde de credibilitatea regulilor.
Mari companii internaționale au avertizat deja că ar putea reevalua proiecte de miliarde de euro dacă mecanismul este slăbit. Fără o justificare comercială clară, investițiile în decarbonizare devin greu de susținut.
Modificările propuse trebuie încă aprobate de Parlamentul European și de guvernele statelor membre. Mulți eurodeputați semnalează însă că este puțin probabil să existe o majoritate care să susțină o clauză ce ar putea declanșa cereri succesive de exceptare.