Vești importante pentru milioane de români cu credite: indicele ROBOR la 3 luni a rămas neschimbat, situându-se la 6,60%. Deși aparent o veste neutră, această stagnare transmite mesaje esențiale despre economia locală, politica monetară a BNR și evoluția viitoare a costurilor de finanțare.
Indicele ROBOR este unul dintre cei mai importanți indicatori pentru piața financiară din România, deoarece reprezintă rata medie a dobânzii la care băncile locale se împrumută între ele în lei. În mod direct, acest indice influențează costul creditelor contractate înainte de 2019, în special al celor ipotecare și de nevoi personale.
Pentru aceste împrumuturi, dobânda totală este formată din marja fixă a băncii plus valoarea ROBOR la 3 sau 6 luni. Așadar, fiecare mișcare, fie în sus, fie în jos, afectează direct ratele lunare ale debitorilor. În prezent, ROBOR la 3 luni a rămas la 6,60%, iar ROBOR la 6 luni a stagnat la 6,74%. Aceste niveluri, deși mai mici decât maximele istorice atinse în perioada crizei inflaționiste recente, rămân ridicate comparativ cu valorile anilor anteriori pandemiei.
Pentru o familie care are un credit ipotecar de aproximativ 250.000 de lei luat înainte de 2019, diferența dintre un ROBOR de 3% și unul de 6,6% poate însemna sute de lei în plus la fiecare rată lunară. Prin urmare, faptul că indicele nu a scăzut, dar nici nu a crescut, indică o perioadă de relativă stabilitate financiară, însă cu rate încă mari comparativ cu anii trecuți.
După anul 2019, creditele acordate populației nu mai sunt raportate la ROBOR, ci la IRCC. Spre deosebire de ROBOR, calculat zilnic pe baza dobânzilor interbancare, IRCC este calculat trimestrial, în funcție de dobânda medie zilnică la care băncile se împrumută între ele.
Pentru perioada 1 iulie – 30 septembrie 2025, nivelul IRCC este de 5,55%. Totuși, acest indice urmează să crească la 6,07% în trimestrul următor, ceea ce înseamnă că persoanele care au credite raportate la IRCC se vor confrunta cu rate mai mari.
Diferența dintre ROBOR și IRCC nu este doar tehnică, ci are consecințe concrete pentru buzunarul românilor. În timp ce ROBOR este mai sensibil la schimbările de lichiditate din piață și la politica monetară a BNR, IRCC are un decalaj de un trimestru și reflectă mai lent modificările. Această întârziere poate fi un avantaj în perioade de creștere bruscă a dobânzilor, dar și un dezavantaj atunci când dobânzile scad.
Menținerea ROBOR la același nivel transmite că piața bancară din România se află într-un moment de echilibru precar. Deși Banca Națională a României a început să relaxeze treptat politica monetară după ani de dobânzi ridicate, nivelul inflației rămâne un factor de incertitudine.
ROBOR este influențat de două mari variabile: nivelul de lichiditate din piața bancară și deciziile BNR privind dobânda-cheie. Dacă băncile au suficientă lichiditate, ROBOR tinde să scadă. Dacă BNR menține o dobândă-cheie ridicată pentru a combate inflația, ROBOR rămâne sus. Stagnarea actuală sugerează că băncile au găsit un punct de echilibru între aceste două forțe, însă fără o relaxare vizibilă.
În plus, creșterea IRCC anunțată pentru perioada următoare arată că presiunea pe costurile de finanțare nu a dispărut. Cu alte cuvinte, chiar dacă ROBOR nu urcă acum, nu există garanția că în toamnă sau iarnă nu vom asista la noi ajustări.