România și Bulgaria, printre statele care raportează pierderi în zonele rurale. Europa luptă pentru salvarea satelor care dispar

Bulgaria, România, Lituania, Croația, Finlanda și Scoția raportează pierderi demografice de două cifre în zonele rurale. În inima Europei, același fenomen discret, dar profund transformator, se desfășoară în tăcere: dispariția lentă și ireversibilă a satelor. Într-o comună din Finlanda de Est, doar 9 copii s-au născut, anul trecut, în timp ce în aceelași interval au murit 150 de oameni. De la munții Garfagnanei din Italia, până la marginile pădurilor din Finlanda sau dealurile aride din Zamora, Spania, peisajul rural european se goleşte, iar consecințele economice, sociale şi geopolitice devin tot mai vizibile, scrie Financial Times. Satele Europei riscă să devină simple decoruri de vară pentru turiști, cu puțini sau deloc rezidenți permanenți. Depopularea rurală nu este doar o problemă socială sau culturală. Ea generează riscuri economice și de securitate, comentează sursa citată. Regiuni întregi devin nesustenabile fiscal, cu baze de impozitare erodate și dependență tot mai mare de subvenții centrale. La nivelul fiecărei națiuni și la nivel european, se testează soluții variate: de la case abandonate vândute cu 1 euro în Italia și Spania, până la facilități fiscale pentru relocare și subvenții pentru renovarea infrastructurii.

Depopularea rurală: o criză structurală europeană

Datele Eurostat arată că, în ultimul deceniu, populația din regiunile predominant rurale ale UE a scăzut cu aproape 8 milioane de persoane – o reducere de 8,3%. În același timp, orașele au câștigat peste 10 milioane de locuitori, pe fondul migrației interne în căutarea locurilor de muncă, educației și serviciilor de bază.

Această redistribuire demografică generează un cerc vicios: pe măsură ce populația scade, magazinele, școlile, cabinetele medicale și transportul public dispar. Costurile pentru menținerea infrastructurii cresc per capita, iar serviciile devin nesustenabile. Astfel, exodul se accelerează.

Ucraina va rămâne fără bani în februarie. De ce finanțarea ei este o oportunitate imensă pentru Europa

12:17

ANALIZĂ

Cele mai bune hoteluri din lume în 2025

11:25

„Cetățenii ar trebui să fie egali, dar cei din zonele rurale plătesc un preț dublu: mai puține oportunități și servicii publice mai slabe, la costuri mai mari”, declară Raffaella Mariani, primarul unei comune din Garfagnana, Toscana.

Foto: Unsplash

De la „Spania golită” la Europa abandonată

În satul Molezuelas de la Carballeda, din provincia spaniolă Zamora, timpul pare să fi încremenit. Cu o populație medie de 70 de ani și doar 47 de locuitori, satul a devenit simbolul „Spaniei golite” – un termen care descrie declinul rural cronic.

„Acum nu mai avem nimic”, spune Nicolás de la Fuente, 92 de ani, privind spre drumurile pustii ale satului odinioară plin de oi, capre și vaci.

Fenomenul nu este izolat. Bulgaria, România, Lituania, Croația, Finlanda și Scoția raportează pierderi demografice de două cifre în zonele rurale. În Finlanda de Est, doar 9 copii s-au născut anul trecut într-o comună în care, în același interval, au murit 150 de persoane. În Highlands-ul scoțian, autoritățile locale estimează scăderi semnificative ale populației până în 2040.

Impactul economic: slăbirea infrastructurii și a coeziunii regionale

Depopularea rurală nu este doar o problemă socială sau culturală. Ea generează riscuri economice și de securitate. Regiuni întregi devin nesustenabile fiscal, cu baze de impozitare erodate și dependență tot mai mare de subvenții centrale.

În unele cazuri, autoritățile locale recurg la soluții de avarie: școli menținute artificial cu elevi aduși cu taxiul, dispensare mobile, centre multiserviciu instalate în foste baruri și săli de sport gratuite, pentru atragerea familiilor tinere. Dar aceste măsuri sunt adesea reactive și insuficiente pentru a inversa declinul structural.

„Încerc să găsesc zilnic ce aș mai putea face… dar este extrem de dificil”, recunoaște Markus Hirvonen, primarul regiunii North Karelia, Finlanda.

Foto: Unsplash

Inițiative de salvare: între pragmatism și utopie

La nivel național și european, se testează soluții variate: de la case abandonate vândute cu 1 euro în Italia și Spania, până la facilități fiscale pentru relocare și subvenții pentru renovarea infrastructurii.

Spania a alocat 13 miliarde de euro pentru un plan demografic care include 130 de măsuri. UE are un buget de coeziune de 392 miliarde euro pentru perioada curentă, însă presiunile bugetare riscă să reducă această sumă începând cu 2028.

În unele regiuni, migrația internațională este văzută ca o soluție. În Zamora, inițiativa „Mi Pueblo Acoge” a atras peste 120 de familii latino-americane, care au preluat mici afaceri locale sau au relansat serviciile comunității.

„Unii o numesc Spania golită. Eu o numesc Spania oportunităților”, spune Jesús Alemán, directorul fundației Talento 58.

Riscuri strategice și un apel la acțiune europeană

Pe lângă costurile economice, depopularea rurală erodează patrimoniul cultural, limbile locale, gastronomia tradițională și meșteșugurile. În regiunile de graniță, precum Karelia sau Hebridele Exterioare, problema devine și una de securitate: dispariția comunităților lasă spații necontrolate, slăbește capacitatea de reacție și fragmentează teritoriul.

Fostul premier italian Enrico Letta a cerut Comisiei Europene să susțină „dreptul de a rămâne” în localitatea natală, ca parte a libertăților fundamentale europene. Iar europarlamentarul Denis Nesci a pledat pentru măsuri dedicate care să stopeze exodul tinerilor.

Foto: Unsplash

Un nou contract rural pentru Europa

Europa rurală are nevoie de mai mult decât fonduri: are nevoie de o regândire strategică. Este necesar un nou contract rural, care să combine investițiile în infrastructură digitală și fizică, politici active de migrație internă și internațională, inovare în furnizarea de servicii publice și o revalorizare culturală a vieții rurale, comentează sursa citată.

Altfel, sate ca Molezuelas riscă să devină simple decoruri de vară pentru turiști, cu puțini sau deloc rezidenți permanenți. Iar Europa, în ciuda retoricii coeziunii, riscă să devină un continent cu două viteze: unul urban, digital și prosper, și unul rural, uitat și gol.