Durata medie estimată a vieții profesionale în Uniunea Europeană a ajuns la 37,5 ani în 2025, cel mai ridicat nivel din ultimul deceniu, însă România se situează la coada clasamentului, cu doar 32,7 ani, cu aproape cinci ani sub media europeană, potrivit unei analize realizate de Banca Transilvania (BT) pe baza datelor Eurostat.
Analiza arată că România are una dintre cele mai reduse durate estimate ale vieții profesionale din Uniunea Europeană, fiind cu aproape cinci ani sub media blocului comunitar și cu aproximativ 11 ani sub nivelul înregistrat în statele aflate în fruntea clasamentului.
În șapte țări membre, durata medie estimată a vieții profesionale depășește 40 de ani, iar cele mai bune rezultate sunt consemnate în Țările de Jos, Suedia și Danemarca.
Potrivit autorilor analizei BT, diferențele dintre state reflectă nivelul de participare la piața muncii al diferitelor categorii de populație, intrarea mai târzie a tinerilor în activitate, retragerea anticipată din câmpul muncii sau ponderea ridicată a persoanelor inactive.
Totodată, o durată mai mare a vieții profesionale nu înseamnă neapărat un număr mai mare de ore lucrate săptămânal, ci faptul că oamenii rămân activi pe piața muncii pentru o perioadă mai lungă, inclusiv în regim flexibil sau cu program redus.
Potrivit lui Ioan Nistor, macroeconomist-șef al Băncii Transilvania, diferența dintre România și media europeană evidențiază o problemă structurală a pieței muncii.
„Atunci când milioane de persoane rămân în afara activității economice pentru perioade lungi, costul este suportat de întreaga economie, prin creștere economică mai redusă și o presiune mai mare asupra sistemului de pensii. Într-o economie afectată de provocări demografice și deficit de forță de muncă, creșterea participării la piața muncii este una dintre cele mai mari oportunități economice ale României pentru următorii ani”, a declarat acesta.
Indicatorul privind durata medie estimată a vieții profesionale măsoară numărul mediu de ani în care o persoană de 15 ani și peste este estimată să rămână activă pe piața muncii pe parcursul vieții. În calcul sunt incluse atât persoanele ocupate, cât și cele aflate în șomaj, cu condiția ca acestea să fie active și să caute un loc de muncă.
Potrivit analizei, reducerea decalajului față de media europeană depinde de creșterea participării pe piața muncii, în special în rândul tinerilor, al persoanelor inactive și al celor care ies timpuriu din activitate, într-un context marcat de îmbătrânirea populației și deficitul de forță de muncă.