O echipă de cercetători de la MIT a dezvoltat o tehnologie revoluționară care poate transforma vaporii de apă din aer în apă potabilă, chiar și în condițiile extreme ale Deșertului Death Valley, considerat cel mai uscat loc din America de Nord. Această invenție promite să aducă o soluție accesibilă și sustenabilă pentru milioane de oameni din întreaga lume care se confruntă cu lipsa apei potabile.
Dispozitivul, descris într-un studiu publicat pe 11 iunie în prestigioasa revistă Nature Water, este realizat dintr-un hidrogel – un material cu capacitate mare de absorbție a apei – încadrat între două straturi de sticlă, asemănător unei ferestre. Pe timpul nopții, acest sistem absoarbe vaporii de apă din atmosferă, iar ziua apa se condensează pe suprafața sticlei datorită unui strat special care menține sticla rece. Apa rezultată se scurge apoi printr-un sistem de tuburi, fiind colectată pentru consum, scrie LiveScience.
Forma hidrogelului este deosebită: este modelat sub forma unor domuri ce seamănă cu o folie de „bubble wrap” (folie cu bule), care se umflă atunci când absoarbe apa. Această structură crește suprafața materialului, sporind astfel cantitatea de apă pe care o poate reține.
Pentru a testa eficiența dispozitivului, cercetătorii au amplasat panoul timp de o săptămână în Death Valley, o zonă aridă care se întinde pe teritoriul Californiei și Nevadei, cunoscută ca fiind cel mai fierbinte și uscat loc din America de Nord. Aici, dispozitivul a produs între 57 și 161,5 mililitri de apă pe zi, adică aproximativ un sfert până la două treimi de ceașcă.
În zone cu umiditate mai ridicată, producția de apă ar putea fi și mai mare. Spre deosebire de alte tehnologii anterioare de colectare a apei din aer, acest sistem nu necesită alimentare electrică, ceea ce îl face ideal pentru zone izolate sau cu resurse limitate.
Unul dintre marile obstacole în utilizarea hidrogelurilor pentru captarea apei a fost contaminarea cu săruri de litiu, adăugate pentru a crește capacitatea de absorbție, dar care se scurgeau în apa colectată, făcând-o nesigură pentru consum fără tratamente suplimentare. Noua tehnologie include un stabilizator de sare numit glicerol, care reduce scurgerile sub 0,06 părți per milion, conform standardelor US Geological Survey privind siguranța apei potabile.
Deși un singur panou nu poate asigura apa necesară unei gospodării întregi, dimensiunile compacte permit instalarea mai multor panouri pentru a acoperi necesarul. Cercetătorii estimează că opt panouri, fiecare de aproximativ 1 pe 2 metri, pot furniza suficientă apă potabilă pentru o familie, oriunde în lume unde accesul la apă sigură este dificil.
Comparativ cu costurile apei îmbuteliate în Statele Unite, investiția în aceste panouri s-ar amortiza în mai puțin de o lună, iar durata lor de viață este estimată la cel puțin un an.
„Ne imaginăm că într-o zi aceste panouri vor fi instalate în serie, ocupând un spațiu foarte mic deoarece sunt verticale,” a declarat Xuanhe Zhao, profesor la departamentele de inginerie mecanică și inginerie civilă și de mediu de la MIT, și unul dintre autorii studiului. „Acum oamenii pot construi sisteme mai mari sau panouri paralele pentru a furniza apă potabilă și a avea un impact real.”
Echipa de cercetători intenționează să testeze dispozitivele în alte medii cu resurse limitate, pentru a evalua performanța în condiții variate și a optimiza tehnologia.
Această tehnologie dezvoltată de MIT reprezintă un pas important spre rezolvarea problemei accesului la apă potabilă în zonele aride și izolate. Prin combinarea materialelor avansate cu o inginerie inteligentă, „bubble wrap”-ul high-tech oferă o metodă eficientă, ecologică și accesibilă de a transforma aerul în apă sigură pentru consum.
În contextul schimbărilor climatice și al creșterii populației globale, astfel de inovații pot deveni esențiale pentru asigurarea supraviețuirii și a sănătății oamenilor din întreaga lume.