Sateliții Starlink se prăbușesc într-un ritm record. Cât de periculoasă este rețeaua lui Elon Musk pentru atmosferă

Sateliții Starlink se întorc spre Pământ mai rapid ca niciodată. Până la patru aparate ard zilnic în atmosferă, scrie InterestingEngineering. Fenomenul a stârnit îngrijorare în comunitatea științifică, pe fondul temerilor legate de deșeurile spațiale și siguranța planetară.

Creșterea rapidă a căderilor sateliților Starlink

Astronomul Jonathan McDowell, de la Centrul Harvard–Smithsonian pentru Astrofizică, a declarat pentru EarthSky că a observat „o medie de una până la două deorbitări Starlink pe zi în 2025”. El a adăugat că numărul ar putea ajunge la cinci sateliți zilnic, pe măsură ce rețeaua globală continuă să se extindă.

SpaceX, un colos al industriei spațiale

Compania SpaceX, fondată în 2002, a devenit un pilon al industriei spațiale mondiale. A dezvoltat rachete reutilizabile și a construit vasta rețea de sateliți Starlink, care oferă acces la internet pe tot globul. Totuși, aceeași rețea generează acum cea mai mare parte a activității de reintrare în atmosferă. Elon Musk deține aproximativ 42% din SpaceX, o participație estimată la 140 de miliarde de dolari, conform evaluărilor din piața privată.

OpenAI testează boți care își recunosc greșelile

15:44

Vom rescrie istoria genetică a Europei glaciare. O poveste veche de două milioane de ani

15:03

Imagini virale cu sateliții Starlink care ard pe cer

În ultimele săptămâni, rețelele sociale au fost inundate de imagini cu sateliții Starlink arzând în atmosferă. Publicul a început să se teamă că aceste prăbușiri ar putea fi periculoase pentru cei de la sol. Datele arată că aproximativ 20.000 de obiecte sunt monitorizate în prezent pe orbită joasă, dintre care 12.000 sunt sateliți activi. Dintre aceștia, 8.500 fac parte din rețeaua Starlink.

Durata de viață a sateliților Starlink și siguranța la reintrare

Majoritatea sateliților Starlink funcționează timp de aproximativ cinci ani. Ei sunt proiectați să ardă complet în atmosferă, fără să atingă suprafața Pământului. Deși trenurile luminoase pot părea alarmante, specialiștii susțin că aceste reintrări nu pun vieți în pericol.

„La fiecare câteva luni, există un raport despre o piesă de echipament spațial care cade pe Pământ ca un fragment semnificativ de resturi”, a spus dr. McDowell.

Riscul real vine din deșeurile necontrolate, nu din sateliții Starlink

Astronomul a avertizat că norocul nu poate dura la nesfârșit. Spre deosebire de sateliții Starlink, alte resturi spațiale, precum etapele de rachete sau aparatele vechi, pot supraviețui reintrării în atmosferă. Acestea pot ajunge pe suprafața terestră, provocând riscuri neașteptate.

Creșterea riscului pe fondul extinderii constelațiilor orbitale

Numărul sateliților aflați pe orbită crește constant, iar mega-constelațiile contribuie semnificativ la densificarea spațiului. Odată cu extinderea acestora, crește și probabilitatea de coliziuni și generare de noi resturi. Sateliții Starlink, deși proiectați să se autodistrugă la finalul misiunii, contribuie indirect la volumul total de obiecte active care circulă în proximitatea Terrei.

Efectele invizibile ale arderii sateliților Starlink

Cercetătorii avertizează că prăbușirea sateliților Starlink ar putea avea consecințe mai subtile asupra atmosferei. Particulele de oxid de aluminiu eliberate în timpul reintrării pot afecta compoziția chimică și temperatura straturilor superioare. Deși studiile sunt încă la început, modelele preliminare indică un impact potențial mai puternic decât se credea anterior.

Îngrijorări privind impactul asupra mediului atmosferic

„Nu este clar încă dacă, în era mega-constelațiilor, aceste efecte vor fi suficient de mari pentru a deveni o problemă, dar nici că nu vor fi”, a explicat dr. McDowell. „Cercetările sunt în desfășurare și, dacă se dovedește că provocăm deja daune atmosferei în acest mod, va trebui să regândim strategiile de eliminare.”

Un spectacol ceresc, dar și un avertisment

Pentru moment, sateliții Starlink care ard pe cer oferă mai mult un spectacol vizual decât un pericol real. Totuși, fenomenul subliniază nevoia de a analiza consecințele extinderii rapide a constelațiilor orbitale. Pe măsură ce numărul sateliților crește, cercetătorii atrag atenția că discuția despre ce se întâmplă după încheierea misiunilor abia a început.