Se caută necăsătoriți, dispuși să facă efort prelungit. Este timpul să regândim modul în care înțelegem și măsurăm munca?

Piața muncii se confruntă cu provocări uriașe, iar asta ar putea deschide o nouă epocă de abuzuri. Expansiunea AI, imigrație restricționată, automatizare, vești de criză – toate acestea descriu un mediu mai greu predictibil, în care tot mai multe companii optează pentru o transparență brutală privind așteptările pe care le au de la angajați: program prelungit, efort continuu, implicare totală. Condiții dure? Da – dar le-ați știut pe toate dinainte! – spun majoritatea angajatorilor care au adoptat această poziție de forță. În ultimii ani au apărut „lucrătorii hibrizi”, supra-angajați. Unii au mai multe slujbe full-time. Alții combină mai multe part-time-uri. Mulți oameni au început să aibă venituri din surse diverse. Conduc Uber. Au magazine pe Etsy. Vând pantofi sport second-hand pe eBay și fac ture de noapte „la negru”, în barurile de cartier. Scriu cod. Analizează date. Fac de toate. Asta pentru că sunt plătiți necorespunzător și încearcă să compenseze. În acest timp, companii de top, de la Shopify – la startup-ul Solace, încep să-și avertizeze cât se poate de deschis candidații: „dacă prețuiți viața personală, nu este locul vostru aici!” Anunțurile despre diverse locuri de muncă, analizate de The Wall Street Journal în vara aceasta, descriu, cel mai adesea, un mediu competitiv, program extins și importanța determinării de a face totul pentru angajatorul tău. „Aici nu vei găsi echilibru între viață și muncă” – avertizează Solace. „Nu te alătura echipei noastre dacă nu vrei să lucrezi 70 de ore pe săptămână, în birou” – spun anunțurile Rilla, pentru o poziție de inginer senior.

Într-o piață a muncii zdruncinată de inteligență artificială, migrație sau de explozia „gig economy”, a venit, probabil, momentul să regândim modul în care măsurăm sănătatea reală a muncii. Companiile se adaptează și ele epocii, cu mesaje tot mai exigente. De ce această sinceritate dură? Piața muncii s-a schimbat cam peste tot în lume, comentează sursa citată. Companiile au redus personalul, iar candidații se confruntă cu căutări care durează luni, poate chiar ani, până reușeșsc să găsească un loc de muncă. Economiile naționale par că ar continua să producă locuri de muncă, dar ritmul de angajare s-a încetinit, de fapt, simțitor, iar mulți angajatori de nivel înalt aleg concedieri în așa numitul segment al gulerelor albe – adică angajații din birouri.

În acest nou cadru al piaței, managerii se simt mai încurajați să impună reguli stricte și să renunțe la facilitățile de flexibilitate care erau considerate, până nu demult, un standard. Companiile, cometează sursa citată, nu fac nimic altceva decât să emită, de fapt, tot felul de avertizări cu privire la marile lor așteptări: „pregătiți-vă pentru efort”.

Sam Altman finanțează o pastilă pentru un creier mai tânăr

22:07

Bursa de Valori din Republica Moldova, lansată oficial. Un pas spre integrarea europeană

21:37

Câte ore de muncă au devenit de ajuns?

Chiar și cofondatorul Google, Sergey Brin, figură emblematică din domeniul tehnologic, declara, în februarie, că 60 de ore de muncă pe săptămână ar fi, de fapt, „punctul optim de productivitate”. În sectorul guvernamental federal american, se promovează acum insistent o „cultură a performanței”: organizațiile ridică în slăvi, în mod deschis, angajamentul pentru „excelență la toate nivelurile”. Iar datele Microsoft indică o creștere a întâlnirilor de lucru după ora 20:00, comparativ cu anul precedent.

„Testează limitele a ceea ce pot cere angajaților, știind cât de disperați sunt oamenii să lucreze. Și, astfel, își regăsesc autoritatea pe piață”, spune Lori Reed, președinte al firmei de recrutare Schechter Reed. „Roata s-a întors și companiile dețin acum controlul”.

De fapt, spun specialiștii în HR, nu astfel de avertismente crează loialitate față de o organizație. Cultura sinceră este cea care reduce fluctuația de personal. Filtrele de CV-uri, însă, caută mai ales aplicanții necăsătoriți, cu disponibilitate mare la efort intens. La Rilla, candidații care trec interviul primesc o fișă cu privire la cultura organizației: „Lucrăm, în general, între 60–80 de ore pe săptămână”. Directorul de dezvoltare, Will Gao, de 26 de ani, le spune direct: „Nu vă mințiți, dacă simțiți că nu sunteți compatibili. Ce rost are să vă înhămați”. Acest lider, comentează sursa citată, chiar a „certat” angajații pentru că nu sunt în stare să doarmă la birou, așa cum a făcut-o el însuși, timp de zece nopți la rând, în luna iunie.

Muncă FOTO: Shutterstock

Mai sperați la concedii?

CEO‑ul Sebastian Jimenez, care nu și-a luat concediu vreme de opt ani, înainte de a face o mică pauză pentru luna de miere, spune:

„Suntem foarte deschiși și spunem foarte clar cine suntem. Dacă te regăsești în asta – și mulți o fac – aplică”.

Rilla oferă subvenții pentru chirie în New York, dacă angajații sunt dispuși să se mute mai aproape de birou. În plus, speră ca salariile din vânzări să ajungă la 350.000 USD anual.

Pe Reddit, utilizatori comentează abordarea directă a Solace: unii laudă onestitatea, alții cer salarii compensatorii:

„Dacă ar fi să muncesc 70 de ore pe săptămână, ar trebui să fiu plătit cu 1 milion+ USD”, spune Brett Terpstra, dezvoltator software din Minnesota, care evită interviurile la companii care „nu respectă echilibrul viață‑muncă.”

Nu doar startup-urile adoptă această mentalitate. McKinsey declară clar în anunțurile de recrutare: candidații trebuie să participe la întâlniri în afara orelor obișnuite sau să preia proiecte cu notificare limitată.

„Eforul de a construi ceva cu impact durabil și capabilități pe termen lung cu clienții noștri nu este muncă ușoară”, spun ei.

Potrivit Blair Ciesil, responsabil cu atragerea de talente în firmă, sinceritatea vizavi de rigorile jobului reduce șocul noilor angajați:

„A fi onest este esențial, pentru că unii candidați se auto‑exclud din proces. Asta e bine atât pentru ei, cât și pentru noi”.

În mijlocul acestor transformări, ce știm cu adevărat despre piața muncii?

Niciun economist, agenție guvernamentală sau academician nu pare să fi găsit încă o metodă clară de a stabili câți oameni lucrează sau nu. De ce? Pentru că nu mai este vorba doar despre „locuri de muncă”. Este vorba despre venituri. Datele privind „ocuparea forței de muncă” pe care le citim din diverse surse sunt din ce în ce mai irelevante, scrie The Guardian.

Departamentul american al Muncii anunța recent că economia americană a adăugat 147.000 de locuri de muncă. Aparent, o veste încurajatoare. Însă cifrele oficiale sunt frecvent revizuite – și uneori semnificativ. Departamentul a recunoscut că, în primele opt luni ale lui 2024, datele sale fuseseră supraestimate cu până la 818.000 de locuri de muncă, comentează și The Guardian.

Gigantul din domeniul salarizării ADP este mai apropiat de pesimiștii de pe Wall Street, susținând că sectorul privat a pierdut 33.000 de locuri de muncă în iunie. Compania rivală, Paychex, raportează însă că ocuparea forței de muncă în întreprinderile mici – care angajează aproximativ jumătate din forța de muncă americană – a rămas la valori „constante” în 2025. Mai mult, numărul posturilor vacante a „explodat” luna trecută, atingând cel mai ridicat nivel din ultimele șase luni, potrivit unor surse. Așadar: cum stă, de fapt, piața muncii?

Începem să lucrăm în mod obișnuit în trei locuri deodată?

Săptămâna trecută, Fortune aducea în discuție un nou concept, acela al „supra-angajării” – care desemnează angajați (mai ales în tehnologie) care dețin simultan mai multe locuri de muncă, unii dintre ei câștigând chiar și 3.000 de dolari pe zi, pentru că lucrează pentru mai mulți angajatori. Dar fenomenul depășește acest segment.

Noi date publicate de Biroul de Statistică a Muncii confirmau ceea ce mulți bănuiau deja: angajații care lucrează de la distanță muncesc, în medie, cu două ore mai puțin pe zi decât colegii lor din birou. Ce fac ei cu acest timp câștigat? Unii probabil se uită pe Netflix. Alții îl transformă în surse suplimentare de venit: își deschid mici afaceri, oferă servicii sau dezvoltă aplicații. Potrivit datelor recente ale Biroului de Recensământ, în luna iunie au fost depuse aproape 460.000 de cereri pentru înființarea de noi afaceri – un nivel aproape dublu față de media lunară din perioada pre-pandemie.

Cum arată noile forme hibride de muncă?

Cunoaștem cu toții acești „lucrători hibrizi”. Unii au mai multe slujbe full-time. Alții combină mai multe part-time-uri. Mulți au venituri din surse diverse. Conduc Uber. Au magazine pe Etsy. Vând pantofi sport second-hand pe eBay și fac ture de noapte „la negru”, în barurile de cartier. Scriu cod. Analizează date. Fac de toate. Îi luăm, oare, în calcul când analizăm piața muncii? Unii dintre cei „supra-angajați” sunt, de fapt, sub-plătiți și au nevoie de mai multe joburi tocmai pentru a-și acoperi nevoile de bază. Conform unui studiu realizat de NerdWallet, aproape doi din cinci americani își propun să câștige mai mult în 2025, iar 10% și-au deschis o mică afacere sau și-au luat un al doilea job doar pentru a face față cheltuielilor zilnice.

Foto: Shutterstock

Cum va fi înțeleasă, în viitor, piața muncii?

S-au consacrat concepte ca „job stacking” sau „polyworking”, adoptate pentru a descrie situația în care o persoană ține simultan mai multe joburi full‑time (sau part‑time/remote), deseori din pricina costului ridicat al vieții și a flexibilității oferite de munca la distanță. Modelele care s-ar putea consacra în viitor, precum „fractional work” și „portfolio career”, sugerează că angajamentul simultan în multiple roluri profesionale ar putea deveni o opțiune frecventă, mai ales în sectoare creative sau executive, deși experții avertizează despre riscuri precum burnout-ul, confuzia identitară și lipsa stabilității.

În aceste condiții, scrie The Guardian, e posibil ca noi să nu mai înțelegem, de fapt, piața muncii. Câți adulți de peste 18 ani din câștigă mai mult de, să spunem, 50.000 de dolari pe an, indiferent de sursa veniturilor, ajustat la inflație? Ce procent reprezintă aceasta din totalul populației active? Cum a evoluat această cifră în ultimii ani? –

Nu putem obține aceste informații din surse reale – din declarații fiscale, datele de la asigurările sociale, platforme private precum Etsy, Amazon, eBay, ADP sau Paychex? Nu putem construi o statistică lunară și anuală solidă? Sigur că putem.