America a produs ultima monedă de un cent, marcând, astfel, sfârșitul unei tradiții vechi de peste două secole. Departamentul Trezoreriei estimează că oprirea producției va economisi o risipă de aproximativ 56 milioane de dolari anual. Consumatorii trebuie să fie pregătiți pentru ajustări minore ale prețurilor. Experiența internațională arată că retragerea monedelor mici este fezabilă și poate fi gestionată fără perturbări majore.
Casa de monedă din Philadelphia a fabricat, miercuri, ultima serie de monede de un cent – o ediție eveniment, care încheie mai bine de 230 de ani de producție. Monedele vor rămâne în circulație, dar companiile încep deja să ajusteze prețurile. Oficialii spun că e o veste bună că vor scăpa de moneda de un cent, deoarece asta va economisi bani publici și va reduce risipa bugetară. De altfel, când și-a anunțat planurile, președintele Donald Trump a spus: „Scoateți risipa din buget, chiar și cent cu cent”.
Monedele, care îl onorează pe președintele războiului civil – Abraham Lincoln, sunt realizate din zinc placat cu cupru. Costul de producție a ajuns aproape la patru cenți per monedă, de două ori mai mult decât acum un deceniu. Departamentul Trezoreriei estimează că oprirea producției va economisi aproximativ 56 milioane de dolari anual. Creșterea tranzacțiilor electronice face ca moneda de un cent, în circulație din 1793, să fie tot mai puțin relevantă.
Trezoreria estimează că aproximativ 300 de miliarde de monede vor rămâne în circulație, mult peste necesarul comerțului actual. Multe monede se pierd pentru totdeauna în uitare: aproximativ 60% din toate monedele din SUA sunt păstrate acasă, în pușculițe, în sume evaluate la 60–90 de dolari per gospodărie. Analizele guvernamentale arată că aceste monede efectiv nu mai sunt folosite. Dacă cei mai mulți spun că nu-i nicio pierdere, clienții magazinelor ar putea fi oarecum prejudiciați, deoarece toată lumea rotunjește prețurile.
Un studiu al Federal Reserve din Richmond estimează că, în total, costul suplimentar pentru consumatori ar putea ajunge la 6 milioane de dolari anual. Firmele americane se confruntă cu lipsa monedelor de un cent, iar asta le forțează să schimbe modul de calcul al prețurilor.
Și alte țări au renunțat deja la monedele cu valoare redusă. Canada a bătut ultima serie de monede de un cent în 2012. Australia și Noua Zeelandă au retras monedele de unu și doi cenți în anii 1990. Noua Zeelandă a oprit producția monedelor de cinci cenți în 2006. În Marea Britanie s-a propus eliminarea monedelor de 1p în 2018, dar planul a fost, ulterior, retras.
Chiar și așa, creșterea tranzacțiilor electronice a determinat Marea Britanie să înceteze producția de monede de 1p și 2p în 2024. Oficialii au considerat că există deja suficiente monede în circulație pentru comerțul curent. Experiența internațională arată că eliminarea monedelor de valoare mică nu oprește tranzacțiile, dar afectează modul în care prețurile sunt rotunjite în magazine.
În America, atenția se mută acum asupra monedei de cinci cenți, a cărei producție costă aproape 14 cenți. Eliminarea acesteia ar avea un impact mai mare decât cel al monedei de un cent. Potrivit studiului Federal Reserve din Richmond, retragerea nickel-ului ar costa consumatorii aproximativ 55 milioane de dolari anual. Această decizie ar putea influența și modul în care comercianții gestionează prețurile zilnice.
Economiștii avertizează că, deși economiile publice sunt semnificative, consumatorii pot resimți ușor majorările. Companiile ar putea adopta rotunjirea prețurilor în sus, pentru a compensa lipsa monedelor de valoare mică. În același timp, reducerea costurilor de producție și gestionarea eficientă a numerarului ar putea genera beneficii pe termen lung.
Decizia SUA se încadrează într-o tendință globală: monedele de valoare redusă devin inutile în economia digitală. Tranzacțiile electronice și plățile fără numerar fac ca impactul monedelor de un cent să fie neglijabil. Experții consideră că, în următorii ani, și alte monede mici vor fi retrase, în favoarea eficienței și pentru reducerea risipei.