Spania încearcă să redeschidă una dintre cele mai sensibile dezbateri economice din Uniunea Europeană, propunând un mecanism prin care Comisia Europeană să poată împrumuta anual până la 850 de miliarde de euro în numele statelor membre. Inițiativa, prezentată înaintea reuniunii miniștrilor de finanțe ai zonei euro, promite costuri mai mici de finanțare pentru țările cu datorii ridicate, dar pregătește o confruntare directă cu statele nordice, în frunte cu Germania și Olanda, care s-au opus constant mutualizării datoriei europene.
Documentul de lucru elaborat de Madrid și consultat de Politico propune crearea unei Facilități Suverane Europene (FSE), un mecanism prin care Comisia Europeană ar emite obligațiuni comune și ar direcționa fondurile către statele participante sub formă de împrumuturi.
Guvernul spaniol argumentează că un program permanent și de amploare de emitere a datoriei europene ar conduce, în timp, la reducerea costurilor de finanțare.
Potrivit calculelor Madridului, statele participante ar putea economisi aproximativ 5 miliarde de euro anual în faza inițială, iar pe termen lung economiile ar putea ajunge la 25 de miliarde de euro, datorită dobânzilor mai mici.
Ideea este simplă: statele foarte îndatorate, precum Spania, Italia sau Franța, ar beneficia de condiții de finanțare mai avantajoase decât cele obținute individual pe piețele financiare, eliberând astfel resurse bugetare pentru investiții și alte priorități economice.
Propunerea readuce în prim-plan disputa dintre statele din sudul și nordul Europei. După criza datoriilor suverane din anii 2010, Berlinul și Haga au respins constant ideea unei datorii comune permanente. Singura excepție a fost programul NextGenerationEU, lansat în 2021, prin care Uniunea Europeană a împrumutat până la 750 de miliarde de euro pentru relansarea economiilor după pandemia de Covid-19.
Pentru Germania și Olanda, acel program trebuia să rămână unul excepțional, nu începutul unei politici permanente de finanțare comună.
Problema este că cele două state beneficiază deja de unele dintre cele mai reduse costuri de împrumut din Europa, datorită ratingurilor de credit foarte ridicate. În aceste condiții, ele au puține motive economice să accepte un mecanism prin care ar împărți avantajele financiare cu economiile mai îndatorate.
Pentru a răspunde acestor rezerve, Spania propune ca noua Facilitate Suverană Europeană să fie accesibilă doar statelor care respectă regulile fiscale europene.
Mai mult, mecanismul ar urma să intre în funcțiune odată cu viitorul buget multianual al Uniunii Europene, începând din 2028.
Documentul estimează că, dacă toate statele membre și Mecanismul European de Stabilitate (MES) ar participa, noua facilitate ar putea mobiliza până la 850 de miliarde de euro anual, transformând Comisia Europeană într-un emitent de obligațiuni de talie comparabilă cu marile state suverane.
Madridul susține că un volum mult mai mare de obligațiuni europene ar crește lichiditatea pieței și ar reduce prima de risc cerută de investitori, apropiind costurile de finanțare ale Comisiei de cele ale Germaniei sau chiar coborându-le sub acestea.
Deși participarea ar fi voluntară, inițiatorii recunosc că proiectul nu poate funcționa fără sprijinul principalelor economii ale zonei euro.
Participarea Germaniei, Franței, Italiei, Spaniei și Olandei este considerată esențială pentru credibilitatea financiară a mecanismului și pentru interesul investitorilor.
Tocmai aici apare însă cea mai mare provocare politică. Diplomați europeni citați de Politico admit că opoziția tradițională a unor state față de euroobligațiuni rămâne foarte puternică.
„Știm cu toții că euroobligațiunile nu sunt o opțiune pentru mai multe state membre. Asta nu va duce nicăieri”, a declarat un diplomat european sub protecția anonimatului.
Discuția are loc într-un moment în care Uniunea Europeană încearcă să găsească resurse pentru investiții estimate la aproximativ 1.000 de miliarde de euro anual, necesare pentru apărare, tranziția energetică, digitalizare și competitivitate.
Seria de crize din ultimii ani a redus spațiul fiscal al multor guverne, iar presiunea asupra bugetelor naționale continuă să crească. În acest context, Spania încearcă să transforme experiența datoriei comune din perioada pandemiei într-un instrument permanent de finanțare europeană.