Taiwan începe să-și construiască propria armată de drone de frica Chinei

Drona nu mai este doar un gadget sau o unealtă de supraveghere – în ultimii ani, vehiculele autonome au devenit arme-cheie pe câmpul de luptă modern. Conflictele din Ucraina, Iran, Nagorno-Karabah și Sudan au demonstrat cât de esențiale sunt dronele pentru orice strategie militară. Iar Taiwanul, aflat sub amenințarea constantă a unei invazii din partea Chinei, știe acest lucru mai bine ca oricine. Tocmai de aceea, insula asiatică se grăbește să-și construiască ao adevărată armată de drone de la zero – însă provocările sunt uriașe.

Ținte ambițioase, realitate dură

Taiwanul și-a propus să producă 180.000 de drone anual până în 2028, dar realitatea este departe de acest obiectiv. În ultimul an, insula a reușit să fabrice doar între 8.000 și 10.000 de drone, potrivit unui raport publicat pe 16 iunie de Research Institute for Democracy, Society, and Emerging Technology (DSET). „Taiwanul are cu siguranță capacitatea de a produce cele mai bune drone din lume.” afirmă Cathy Fang, analist DSET. Cu toate acestea, raportul arată clar: „costurile ridicate de fabricație, achizițiile interne reduse și comenzile guvernamentale străine minime” frânează dezvoltarea industriei.

Sub presiunea timpului: Invazia chineză poate veni oricând

Deși Taiwanul trăiește de decenii sub amenințarea Beijingului, în ultimii ani perspectiva unei invazii a devenit mult mai acută. China și-a propus să finalizeze modernizarea armatei până în 2027, iar oficialii taiwanezi avertizează că o invazie ar putea avea loc chiar înainte de finalul mandatului lui Xi Jinping, în 2029. Analiștii militari din Taipei se tem de un atac combinat – aerian, naval și terestru – ceea ce obligă insula să găsească rapid soluții inovatoare de apărare.

Meta construiește un centru de date AI uriaș în Texas

21:27

Donald Trump amenință Spania cu noi tarife vamale

20:56

Un comandant american a rezumat perfect filosofia de apărare a Taiwanului: transformarea Strâmtorii Taiwan într-un „peisaj infernal” – bombardând navele și avioanele chineze cu roiuri de drone aeriene și navale. Nu e nevoie ca Taiwanul să distrugă întreaga flotă chineză, ci doar să încetinească avansul Beijingului suficient cât să permită aliaților să intervină.

Lecțiile din Ucraina și limitele industriei locale

În 2022, Taiwanul a lansat programul „Drone National Team”, menit să unească guvernul și industria pentru a accelera dezvoltarea dronelor. Echipele au studiat îndeaproape modelul ucrainean, unde dronele mici, ieftine și tactice au devenit coloana vertebrală a apărării, iar Kievul plănuiește să achiziționeze 4,5 milioane de astfel de aparate în 2024.

Totuși, Taiwanul se confruntă cu un dezavantaj major: costul. Un producător ucrainean de drone a declarat pentru Wired că a fost forțat să cumpere antene și cipuri din China, deoarece cele taiwaneze erau mult prea scumpe. „Nu putem concura cu DJI,” recunoaște Fang, referindu-se la gigantul chinez al dronelor.

Dilema tehnologică: fără componente chineze, dar fără alternative ieftine

Majoritatea țărilor care și-au dezvoltat rapid industria de drone au acceptat, de nevoie, tehnologie chineză în lanțul de aprovizionare. Pentru Taiwan, acest lucru este exclus. Problema este că China deține monopolul asupra unor componente critice, iar alternativele din țări aliate sunt mult mai scumpe.

Chiar și cu avantajul unei industrii avansate de baterii și a faptului că produce 60% din semiconductoarele globale (și 90% din cele avansate), Taiwanul nu fabrică cipuri specializate pentru drone. „Producătorii taiwanezi de drone cumpără cipuri de la Qualcomm și Nvidia, dar acele cipuri nu sunt special concepute pentru drone,” explică Fang. Aceste cipuri sunt de zece ori mai scumpe decât cele chinezești.

„Cu siguranță avem capacitatea de a le face,” adaugă Fang. „Însă motivul pentru care aceste companii nu sunt implicate pe această piață este acela că amploarea ei este pur și simplu prea mică.” Practic, firmele din Taiwan nu pot crește producția și nu pot reduce costurile fără comenzi mari, dar nu primesc comenzi pentru că prețurile sunt prea mari – un cerc vicios.

Cine comandă, cine plătește?

„Avem nevoie de mai multe achiziții guvernamentale chiar din Taiwan”, subliniază Fang.

Până acum, Ministerul Apărării din Taiwan a comandat sub 4.000 de drone, deși intenționează să achiziționeze zeci de mii în următorii ani. Problema este una politică: bugetul apărării a fost tăiat de opoziție, iar finanțarea pe scară largă rămâne dificilă.

America, factorul decisiv

DSET recomandă ca SUA să sprijine direct industria taiwaneză. În prezent, niciun producător de drone din Taiwan nu a fost inclus pe „blue list”-ul Departamentului Apărării american, lista furnizorilor de încredere. Accesul la această listă ar putea aduce comenzi de milioane sau chiar miliarde de dolari.

Până acum, SUA au livrat Taiwanului aproximativ 1.000 de drone, în special modele mici AeroVironment Switchblade și câteva MQ-9 Reaper cu rază lungă. De asemenea, americanii au oferit acces la tehnologia Replicator – roiuri autonome de drone capabile să identifice și să distrugă ținte maritime.

Totuși, DSET susține că Washingtonul ar trebui să colaboreze mai strâns cu industria taiwaneză și să elimine tarifele la importul de drone din Taiwan.

Ce trebuie să facă Taiwanul?

Pe lângă sprijinul extern, Taipei are nevoie de o strategie clară: ce tipuri de drone vrea, ce capabilități sunt prioritare și cum poate extinde producția. Deocamdată, accentul a fost pus pe drone mici de supraveghere, dar raportul DSET recomandă dezvoltarea unor modele cu rază lungă, capabile să lovească ținte la distanță, așa cum au demonstrat recent Rusia și Iranul.

În paralel, Taiwanul investește în sisteme anti-dronă și război electronic, însă experții avertizează că insula nu este pregătită pentru un conflict complex într-un mediu electromagnetic saturat.

Un alt punct slab al unei invazii chineze ar fi ambarcațiunile de debarcare. Beijingul construiește o flotă de barje pentru a transporta trupe și tancuri peste strâmtoare. Taiwanul dezvoltă submarine autonome care ar putea distruge aceste barje înainte de a ajunge la țărm, inspirându-se din succesul Ucrainei cu drone navale semiautonome.

Pericolul stagnării: între „zona gri” și supraviețuire

Dacă Taiwanul nu reușește să-și dezvolte rapid industria de drone, riscă să rămână într-o „zonă gri a interoperabilității limitate și a producției nescalabile.” În același timp, SUA riscă să nu poată dezvolta o capacitate regională de producție suficient de rapidă pentru a contracara exporturile militare și diplomația dronelor chineze.

Lecția Ucrainei și speranța Taiwanului

Deși provocările par insurmontabile, exemplul Ucrainei arată că, în fața unei amenințări existențiale, o țară mică poate construi de la zero o industrie de drone performantă. „Ucraina? Nici nu și-au imaginat o astfel de capacitate acum trei ani,” spune Fang. Dar instinctul de supraviețuire a transformat Kievul într-un lider mondial al producției indigene de drone.

„Taipei operează acum la scară mică,” recunoaște Fang. „Pentru că încă nu suntem în război. Dar nu vreau să ne subestimăm capacitatea, chiar dacă suntem în timp de pace.”