Topul salariilor europene care contează cu adevărat: în aceste țări angajații rămân cu cei mai mulți bani în mână după taxe

Raportul OCDE pe 2025 dezvăluie diferențe uriașe de la un stat la altul, în ceea  privește topul salariilor europene cu care angajații rămân în mână după plata taxelor. În timp ce est-europenii se bucură de cote mici de impozitare, nordicii și vest-europenii plătesc mai mult, dar cu beneficii sociale mai generoase.

Topul salariilor europene: de la 6,2% în Polonia la 35,7% în Danemarca: cum variază impozitele în Europa

Raportul OCDE pe 2025 scoate la iveală un adevăr clar: la final de lună, contează nu doar cât câștigi, ci și cât îți rămâne după ce statul își ia partea. Polonia, cu un impozit pe venit de doar 6,2% pentru o persoană singură fără copii, ocupă primul loc în clasamentul țărilor cu cele mai mici cote de impozitare. La polul opus, Danemarca cere 35,7% din câștigurile brute ale salariaților, confirmând reputația de campioană a solidarității sociale, dar și a poverilor fiscale.

România se poziționează cu o cotă unică de 10% – introdusă în 2018 și considerată una dintre cele mai atractive din Europa – dar nu este singura țară din estul Europei cu impozite reduse. Slovenia, Grecia, Slovacia și Cehia se laudă și ele cu procente de impozitare de 12% sau mai mici, lăsând astfel mai mulți bani la dispoziția angajaților. În contrast, țările vest-europene și nordice, cum sunt Norvegia, Suedia și Belgia, practică impozite de peste 20%, ajungând până la 35,7% în cazul Danemarcei.

România are al doilea cel mai mic raport taxe/PIB din UE. Veniturile fiscale europene au crescut cu 401 miliarde de euro în 2025

15:33

Datoria marilor companii de tehnologie pentru investițiile în AI poate pune presiune pe piețele europene de obligațiuni. Oferta ar putea crește cu 83% în 2027

14:06

Familiile cu copii, câștigători în fața fiscului: cum se modifică impozitele pentru cupluri și părinți

Raportul OCDE arată și un alt aspect interesant: impozitul plătit de angajați variază considerabil în funcție de structura familiei și numărul de copii. În cazul cuplurilor cu un singur venit și doi copii, Slovacia iese în evidență cu o cotă negativă de -12,8%, semn că statul returnează mai mulți bani decât reține, prin deduceri și alocații. Germania, un alt exemplu remarcabil, ajunge la -0,1%, în timp ce Danemarca rămâne fidelă modelului său social costisitor, cu 32% pentru aceleași familii.

În general, estul Europei continuă să favorizeze familiile: Polonia, Cehia și Slovenia au impozite sub 5% pentru cuplurile cu copii, iar Portugalia și Elveția adoptă politici similare. Surprinzător poate fi faptul că Franța și Spania, deși în mod tradițional aplică impozite mai mari persoanelor singure, scad povara fiscală pentru familii de la 16% la 10%, demonstrând o abordare clară de sprijin a familiilor.

Europa de Est, paradis fiscal? Impactul pe termen lung al diferențelor de impozitare

Privind în ansamblu, Europa de Est rămâne cea mai „prietenoasă” zonă pentru portofelul angajaților. Polonia și Slovacia oferă șanse mari de a păstra o parte considerabilă din venit, în timp ce Danemarca și Belgia rămân exemple de state unde taxele mari susțin servicii publice de calitate: educație, sănătate, pensii și infrastructură. Deși în estul Europei rămâi cu mai mulți bani în buzunar, totuși nordicii beneficiază de servicii sociale și de protecție pe măsură.