Scheme Ponzi și bule financiare: riscurile din spatele AI

Entuziasmul din jurul AI a reaprins vechi temeri legate de apariția unor scheme Ponzi și bule financiare, mascate de promisiuni tehnologice.

Mulți investitori se întreabă dacă nu cumva trăim într-o bulă a inteligenței artificiale. Alții merg și mai departe și se întreabă pur și simplu „până când?”. Cu toate acestea, bula continuă să se umfle, alimentată fiind de acel sentiment periculos de teama de a nu pierde oportunitatea.

Scheme Ponzi și bule financiare în era AI: ce trebuie să știe investitorii

Foto: Freepik

Ce „job”-uri au căutat românii în 2025? Pentru care crește interesul?

16:41

Construcțiile au accelerat în 2025: lucrările au crescut cu peste 10% în primele zece luni ale anului

15:39

Istoria și experiența recentă ne arată că bulele financiare sunt adesea generate de entuziasmul excesiv al investitorilor față de tehnologii noi. Acestea sunt percepute drept „capabile să schimbe lumea”, iar când se sparg, scot la iveală scheme de fraudă aproape irealiste, dezvoltate sub acoperirea bulei, relatează publicația The Conversation.

De la mania investițiilor feroviare din secolul al XIX-lea, trecând prin colapsul „dotcom” și până la frauda uriașă orches­trată de Bernie Madoff… Istoria financiară repetă același scenariu: marile salturi tehnologice nu generează doar dezvoltare, ci și excese, iluzii colective și fraude elaborate.

În prezent, pe fondul entuziasmului aproape nelimitat pentru inteligența artificială, revine inevitabil o întrebare incomodă: asistăm la conturarea unei noi scheme Ponzi, mascată de promisiunea unei revoluții tehnologice?

Fraude greu de detectat

Când o inovație este prezentată drept transformatoare pentru întreaga lume, prudența investițională tinde să se estompeze. Capitalul este direcționat rapid spre inițiative neverificate de ajuns, iar teama de a pierde „trenul” înlocuiește analiza riguroasă. În astfel de contexte, așteptările exagerate devin normă, iar întrebările incomode sunt amânate. De-a lungul timpului, tocmai aceste perioade de euforie colectivă s-au dovedit a fi mediul ideal pentru apariția schemelor Ponzi, camuflate de optimism și de complexitatea tehnică a noilor domenii.

Mecanismul din spatele unei scheme Ponzi este pe cât de simplu, pe atât de eficient. Câștigurile promise investitorilor existenți sunt plătite din banii aduși de noii participanți, nu din profituri reale. Atât timp cât fluxul de capital continuă, iluzia stabilității este menținută. Prăbușirea scoate, însă, la lumină structura fragilă și lipsită de substanță a întregului sistem.

În perioadele de expansiune rapidă a piețelor, astfel de fraude sunt greu de detectat, fiind mascate de creșterea generală și de aparența prosperității. Tocmai acest lucru s-a întâmplat în Marea Britanie a anilor 1840, atunci când febra construcției de căi ferate a atras sume uriașe de bani. Proiecțiile financiare optimiste, standardele contabile slabe și lipsa unor alternative investiționale solide au creat un teren fertil pentru abuzuri.

Accesul facil la capital ieftin

George Hudson, supranumit „regele căilor ferate”, a profitat de dereglementare și de influența sa politică. De ce? În primul rând pentru a ascunde pierderi și pentru a cosmetiza bilanțuri, dar și pentru a distribui dividende. Dar, nu cele provenite din performanță economică reală, ci din capital nou. Modelul avea să se repete după aproape un secol și jumătate, într-o formă adaptată erei digitale.

Bernie Madoff a operat într-un context marcat de ascensiunea tehnologiilor informatice și de explozia companiilor „dotcom”. Reputația sa de inovator în tranzacțiile electronice și climatul de încredere generalizată au redus drastic spiritul critic al investitorilor. Randamentele constante pe care le promitea păreau plauzibile într-o piață extrem de volatilă. De asemenea, combinația dintre reglementări relaxate, lipsa de expertiză a autorităților și relațiile sale influente a permis schemei să funcționeze timp îndelungat.

Un element comun ambelor episoade a fost accesul facil la capital ieftin. Dobânzile scăzute au încurajat asumarea de riscuri tot mai mari. Într-un context în care „toată lumea câștigă”, vigilența dispare rapid, iar promisiunile devin mai convingătoare decât dovezile concrete.

Cum alimentează AI-ul promisiunile de câștig rapid

Atât Hudson, cât și Madoff au evitat transparența, au controlat informația și au exploatat rețelele de influență. Deznodământul a fost identic: expunerea faptului că banii investitorilor susțineau dividende fictive și stiluri de viață extravagante, urmate de ruină financiară și pierderea totală a credibilității.

Astăzi, în jurul inteligenței artificiale, apar semnale care amintesc de aceste episoade: evaluări spectaculoase, lideri carismatici, susținere politică și un discurs dominant despre un „viitor inevitabil”. Pentru investitori, simpla existență a unui audit nu mai este suficientă. Analiza fluxurilor reale de numerar, a modelelor de business concrete și a transparenței autentice devine esențială.

Istoria arată că schemele Ponzi nu apar accidental în perioadele de febră speculativă. Ele se dezvoltă chiar sub ochii pieței. Lecția rămâne valabilă: acolo unde promisiunile sunt grandioase, iar întrebările lipsesc, riscul este deja prezent. Iar în umbra fiecărei bule, o schemă Ponzi așteaptă momentul potrivit.