Trump nu exclude tarife vamale de 50% pentru China dacă oferă ajutor militar Iranului: “Mă îndoiesc că ar face asta”

Președintele american Donald Trump a declarat că statele care ajută militar Iranul riscă tarife vamale de 50%. Afirmația vine în contextul în care  Beijingul, principalul partener al Statelor Unite, contribuie indirect sau direct la reziliența Teheranului.

După ce a ordonat blocarea Strâmtorii Hormuz și interceptarea navelor care plătesc taxe către Teheran, liderul de la Casa Albă avertizează acum că statele care ajută militar Iranul riscă tarife punitive de 50%. Mesajul vizează în primul rând China și Rusia, într-un moment în care Beijingul încearcă să își protejeze propriile fluxuri energetice din Golf și să evite o ruptură frontală cu Washingtonul înaintea vizitei lui Trump în China din luna mai.

“Mă îndoiesc că ar face asta… dar dacă îi prindem făcând asta, le vom impune tarife vamale de 50%”, a declarat Trump pentru Fox News.

UE redeschide disputa privind taxarea profiturilor companiilor din energie. Șase state europene cer o soluție la nivelul Uniunii

11:48

Activele mai multor companii occidentale, transferate unei firme rusești

10:02

Reuters notează că amenințarea pare îndreptată în special spre China și Rusia, chiar dacă președintele american nu le-a numit explicit. Problema pentru Washington este că suspiciunile privind sprijinul extern pentru Iran nu se reduc la armament clasic, ci includ și componenta tehnologică, logistică și diplomatică.

China ajută Iranul mai ales economic și diplomatic, nu deschis militar

În acest moment, nu există dovada publică a unor livrări masive recente de armament chinez către Iran confirmate oficial de Reuters. Există însă trei forme concrete prin care China îl ajută indirect sau direct pe Teheran.

Prima este energia. China rămâne principalul cumpărător al petrolului iranian, iar dependența sa de fluxurile care trec prin Hormuz este majoră. Reuters relata încă din martie că Beijingul poartă discuții cu Iranul pentru a asigura trecerea în siguranță a propriilor transporturi de țiței și a importurilor de LNG din Qatar prin strâmtoare. Cu alte cuvinte, China nu susține deschis blocajul iranian, dar încearcă să obțină tratament preferențial pentru propriile cargouri, într-un moment în care multe nave occidentale rămân expuse sau blocate.

A doua formă de sprijin este diplomatică. La Consiliul de Securitate al ONU, China și Rusia au blocat prin veto o rezoluție care urmărea coordonarea protejării transportului comercial prin Hormuz. Reuters notează că Beijingul și Moscova au argumentat că textul viza disproporționat Iranul, în timp ce Washingtonul a interpretat veto-ul drept un gest care îl încurajează pe Teheran să mențină presiunea asupra uneia dintre cele mai importante artere energetice ale lumii.

A treia dimensiune este tehnologică și industrială. Reuters arată că în Washington persistă îngrijorări privind un posibil sprijin chinez pentru Iran inclusiv prin transferuri de tehnologie și instrumente cu relevanță militară, chiar dacă Beijingul respinge acuzațiile privind furnizarea recentă de armament. Acesta este exact terenul pe care Trump încearcă acum să mute disputa: mai puțin pe dovada punctuală, mai mult pe costul strategic al oricărei cooperări cu Teheranul.

Poziția lui Trump: blocadă, presiune militară și amenințare comercială

Poziția lui Trump s-a radicalizat în ultimele zile. După ce negocierile cu Iranul de la Islamabad au rămas fără acord, președintele american a anunțat că SUA vor bloca Strâmtoarea Hormuz, vor intercepta navele care plătesc taxe Iranului și vor distruge minele plasate de Teheran. Reuters notează că SUA au început deja „să creeze condițiile” pentru operațiuni de deminare și pentru redeschiderea unor culoare sigure de navigație.

Trump susține că discuțiile cu Iranul au fost „foarte prietenoase”, dar diferențele au rămas majore, în special pe două dosare: redeschiderea efectivă a Hormuz și viitorul programului nuclear iranian. Iranul a respins condițiile americane și a avertizat că orice abordare militară a strâmtorii poate fi tratată drept încălcare a armistițiului fragil.

În același timp, Trump a admis public că prețurile la petrol și benzină ar putea rămâne ridicate până la alegerile de la mijlocul mandatului din noiembrie. Asta înseamnă că administrația sa încearcă să mențină simultan trei mesaje: că va forța redeschiderea rutei maritime, că poate pedepsi statele care îl sprijină pe Iran și că SUA au suficiente resurse energetice interne pentru a amortiza șocul.

Beijingul, prins între Iran și Washington

Trump urmează să ajungă la Beijing pe 14–15 mai pentru discuții cu Xi Jinping, după ce vizita a fost amânată din cauza războiului cu Iranul. Reuters notează că administrația americană încearcă să păstreze o anumită stabilitate în relația economică cu China, inclusiv din cauza interesului american pentru fluxurile de pământuri rare și pentru evitarea unei escaladări comerciale totale.

Amenințarea cu tarife de 50% complică însă exact acest obiectiv. Pe de o parte, Trump vrea să preseze Beijingul să se distanțeze de Iran. Pe de altă parte, Casa Albă are nevoie ca vizita din mai să nu se transforme într-un eșec diplomatic înainte să înceapă. Reuters remarca deja că președintele american ar putea ezita să treacă imediat la tarife noi tocmai pentru a nu compromite întâlnirea cu Xi.

Întâlnirea Trump-Xi, redesenează jocul geopolitic

Dacă Washingtonul transformă sprijinul acordat Iranului într-un motiv de sancțiuni tarifare, atunci Hormuz nu mai este doar un punct de blocaj pentru petrol, ci și un nou front al confruntării economice dintre SUA și China.

Pentru piețe, acesta este semnalul important: escaladarea din Golf nu mai afectează doar prețul petrolului și costul transportului, ci riscă să reactiveze logica sancțiunilor comerciale și a fragmentării geopolitice. Iar dacă Beijingul continuă să joace un dublu rol — partener economic al Iranului, dar și interlocutor indispensabil pentru Washington — atunci dosarul iranian poate deveni rapid și un test major pentru viitoarea întâlnire Trump–Xi.