Amprenta digitală a Chinei în Arctica: 10.500 de kilometri de cabluri submarine și infrastructura de satelit. De ce se bat marile puteri pentru „festinul arctic”

Importanța strategică a Arcticii a revenit pe prima pagină a ziarelor din întreaga lume după ce Administrația Trump a reluat obsesiv subiectul interesului SUA pentru Groenlanda. Însă regiunea arctică e mai mult decât un El Dorado al mineralelor rare și mai mult decât valoarea estimată a zăcămintelor.

Regiunea arctică este o parte importantă a infrastructurii globale de internet, vitală și pentru inteligența artificială – cu cablurile sale submarine și coridoarele de date. În ultimii ani, a ieșit în evidență o abordare autonomă a coridoarelor de date arctice, care pune accent pe suveranitatea statelor individuale. China este una dintre aceste țări care revendică suveranitatea cibernetică.

Interesul Beijingului pentru regiune se reflectă inclusiv în cei 10.500 de kilometri de cablu cu fibră optică. Având în vedere potențialul Oceanului Arctic de a reduce latența traficului de date dintre Asia și Europa, interesul Chinei pentru regiune este inevitabil, potrivit unei analize publicate de The Arctic Institute.

INS: Doar trei din zece gospodării și-au permis o săptămână de concediu în afara locuinței în 2025

17:53

Bursa de Valori București a câștigat peste 18 miliarde de lei la capitalizare într-o săptămână

16:20

Infrastructura satelitară și sistemul de navigație Beidou

China își integrează capacitățile spațiale și geospațiale cu obiectivele sale strategice în regiunea arctică pe patru direcții principale. Prima este brațul științific și fuziunea civil-militară. În viziunea sa, bazele unei prezențe arctice mai puternice sunt știința și tehnologia. Combinate cu pârghiile de putere politice, economice, științifice, strategice și militare cuprinzătoare. A doua este reprezentat de sateliții radar cu apertură sintetică (SAR). Acești sateliți permit direcționarea peste orizont a activelor de suprafață, funcționând zi și noapte și în toate condițiile meteorologice. A treia direcție este Programul Gaofen al Chinei de sateliți electro-optici de înaltă rezoluție pentru observarea Pământului. Și, nu în ultimul rând, sistemul de navigație Beidou.

Beijingul efectuează studii hidrografice și topografice submarine necesare pentru planificarea și amplasarea cablurilor submarine. În plus, oficiali din cadrul Ministerului Industriei și Tehnologiei Informației (MIIT), responsabili de politicile industriale și de tehnologia informației, s-au întâlnit cu omologii lor finlandezi. Acest lucru arată că există o diplomație a datelor în telecomunicații.

Drumul Digital al Mătăsii – expansiunea Beijingului în infrastructura digitală

În prezent, China folosește explorarea spațiului, infrastructura digitală și sateliții ca instrumente strategice. Beijingul a făcut investiții semnificative în sistemele de navigație și cartografiere în ultimii ani. Sistemul GPS din SUA este de fapt în concurență cu sistemul de navigație prin satelit BeiDou (BDS) din China, așa cum s-a menționat anterior.  include această influență tot mai mare.

China a dezvoltat independent sistemul de navigație prin satelit BeiDou de-a lungul anilor 2000. Aceste sisteme sunt folosite pentru navigație, explorarea și monitorizarea resurselor, în special în Arctica, de-a lungul rutei „Drumului Mătăsii Polare”. Pentru a-și explora capacitățile în sistemele globale de satelit, China a efectuat unele teste în regiunea arctică. De exemplu, în 2019, a evaluat tehnologii precum legătura radio de foarte înaltă frecvență și sistemele Navtex de medie frecvență. Beijigul a finanțat o stație terestră de satelit în Kiruna, Suedia. De asemenea, a planificat proiecte similare în Groenlanda, Islanda și Finlanda.

SUA: China și-ar promova interesele strategice și militare în Arctica sub pretextul cercetării științifice

În raportul „Evoluții militare și de securitate care implică Republica Populară Chineză 2024”, publicat de Departamentul Apărării al SUA, sunt exprimate îngrijorări cu privire la China. Conform documentului, Beijingul încearcă să își promoveze interesele strategice și militare în regiunile Antarctica și Arctica sub pretextul cercetării științifice. În acest context, a devenit membru observator al Consiliului Arctic. Obiectivul său e să acceseze resurse naturale și noi rute cu nave spărgătoare de gheață și stații de cercetare.

Faptul că China este echipată pentru a desfășura activități de cooperare militară și de informații în Arctica, în special cu Rusia, ridică îngrijorări în SUA, notează analiza publicată de The Arctic Institute. De asemenea, SUA consideră că China intenționează să utilizeze Tratatul Antarctic, care va fi renegociat în 2048, pentru a accesa resurse. Strategia Arctică 2024 a Departamentului Apărării al SUA notează că „activitățile Chinei în Arctica sunt în detrimentul SUA și al aliaților săi”. De asemenea, susține că „infrastructurile cu dublă utilizare complică mediul de securitate regional”.

Arctica, „o geografie critică pentru fluxul global de date”

China își construiește o poziție strategică în regiunea arctică: are statut de observator în Consiliul Arctic, este membră a unor organizații consacrate anterior, cum ar fi Forumul Nordic și Comitetul Științific Arctic. Cu alte cuvinte, Beijingul își consolidează prezența în Arctica prin intermediul organizațiilor regionale de mult timp. Și este implicată în toate platformele și acordurile legate de regiune și desfășoară activități de cercetare cu stațiile sale de cercetare științifică.

Raportul notează că implicarea Chinei în Arctica este ghidată de aceleași principii de avantaj reciproc, respect reciproc și cooperare pe care le promovează în toate afacerile internaționale.

„Cu toate acestea, încercarea Chinei de a construi suveranitatea cibernetică în spațiul cibernetic pune sub semnul întrebării viitorul proiectului său de drum digital al mătăsii în Arctica. Cu infrastructura sa satelitară, cablurile submarine și activitățile de supraveghere strategică, China își digitalizează poziția în competiția marilor puteri din Arctica. Abordarea Chinei asupra suveranității cibernetice dezvăluie controlul și autoritatea statelor asupra infrastructurilor digitale. În acest caz, amprentele digitale ale Chinei în Arctica, cum ar fi stațiile satelitare, stațiile de cercetare polară, senzorii optici și cablurile cu fibră optică, reflectă diplomația datelor și a suveranității cibernetice asupra sateliților și cablurilor”, adaugă autorul in analiza sa.

Posibilitatea dublei utilizări a acestor infrastructuri dezvăluie potențialul Arcticii de a fi o geografie critică pentru fluxul global de date, precum și pentru securitatea și suveranitatea datelor. Cooperarea China-Rusia, în special în Arctica, are potențialul de a fi o strategie de divergență față de Occident pentru două țări care se remarcă prin retorica lor de „lume multipolară”.