Analiză Politico. Europa fără sprijin militar american? Cât ar costa un astfel de scenariu și cât ar dura

Pe fondul incertitudinilor geopolitice tot mai accentuate, un scenariu în care Statele Unite și-ar retrage sprijinul militar din Europa nu mai pare de neimaginat.

În absența „umbrelei” americane, reconstruirea capacităților de apărare pe Bătrânul Continent s-ar face într-un ritm accelerat, cu costuri de mii de miliarde de dolari și un efort logistic, tehnologic și politic întins pe câțiva zeci de ani.

Costuri totale de peste o mie de miliarde de dolari

„Voi rezolva epidemia de singurătate cu ajutorul AI”, spune Mark Zuckerberg. Serios?

09:33

Marea Britanie vrea să limiteze la 15% participațiile străine la companiile media din țară: „Nu ar trebui să fie co-proprietare ale ziarelor britanice”

08:55

Deși pe hârtie europenii ar putea înlocui prezența militară americană, în practică acest lucru este complicat. Ar fi nevoie nu doar de voință politică susținută pe termen lung, ci și de investiții masive și de timp.

Europa ar putea, teoretic, să supraviețuiască fără sprijin militar din partea Statelor Unite, însă procesul de înlocuire completă a capabilităților americane ar dura cel puțin un sfert de secol. În același timp, costurile s-ar ridica la aproximativ un trilion de dolari, se arată într-un raport realizat de Institutul Internațional pentru Studii Strategice (IISS), preluat de Politico.eu.

Potrivit raportului, o retragere ipotetică a forțelor armate americane din Europa ar lăsa statele membre NATO de pe continent expuse în fața unei amenințări rusești și obligate să ia decizii dure privind umplerea golurilor lăsate de SUA. Și asta, nu doar în ceea ce privește echipamentele militare, cât și în privința efectivelor militare.

Datele IISS estimează că o înlocuire „echivalentă” a echipamentului și personalului americane ar costa aproximativ 1.000 de miliarde de dolari. Doar achizițiile de tehnică militară s-ar ridica la sume cuprinse între 226 și 344 de miliarde de dolari, în funcție de calitatea echipamentelor alese. La acestea s-ar adăuga cheltuieli semnificative pentru întreținere, pregătirea trupelor și suport logistic.

Cele mai scumpe achiziții ar include 400 de avioane tactice de luptă, 20 de distrugătoare navale și 24 de sisteme de rachete sol-aer cu rază lungă. În cazul unui conflict militar major cu Federația Rusă, doar înlocuirea efectivelor militare americane desfășurate în Europa, estimate la 128.000 de soldați, ar presupune costuri suplimentare de peste 12 miliarde de dolari.

Industria de apărare europeană nu pare pregătită

De asemenea, studiul IISS subliniază faptul că aceste sume exorbitante nici măcar nu includ lipsuri critice greu de cuantificat. Potrivit Politico.eu, în această categorie sunt incluse infrastructura de comandă și controlul, capacitățile de coordonare strategică, supravegherea spațială și cibernetică, colectarea și analiza informațiilor, precum și arsenalul nuclear.

În același timp, europenii ar trebui să ocupe funcții de comandă-cheie în cadrul NATO, așa cum este cea de comandant suprem al forțelor aliate din Europa, care în prezent este deținută exclusiv de un american. Odată cu dispariția SUA, europenii ar trebui să își intensifice și eforturile de coordonare diplomatică.

Chiar și în scenariul ideal, în care Uniunea Europeană ar dispune de fondurile necesare, industria de apărare de pe continent nu ar fi pregătită pe termen scurt să facă față cererii crescute. Producătorii de armament s-ar confrunta cu blocaje în lanțurile de aprovizionare, o lipsă de forță de muncă specializată, dar și cu constrângeri financiare și de reglementare, care ar încetini semnificativ procesul.

Cât cheltuiește Europa pentru apărare

În realitate, visul unei industrii de apărare „made in Europe”, care este promovat intens de președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, este departe de a fi atins. În domenii precum artileria cu rază lungă de acțiune sau avioanele invizibile pentru radar, alternativa europeană pur și simplu nu există momentan.

Totodat, Europa cheltuiește mai mult decât înainte pentru industria de apărare. De la invazia Rusiei în Ucraina, în februarie 2022, mai multe state membre NATO au crescut bugetele pentru apărare, apropiindu-se sau chiar depășind pragul de 2% din PIB impus de alianța nord-atlantică.

Analiza IISS arată că, până în septembrie 2024, 52% din valoarea achizițiilor militare au mers către producători europeni, comparativ cu 34% către cei americani, ceea ce reprezintă un semn clar că tendința „Buy European” începe să prindă contur.

Atuul numit Donald Trump

Revenirea lui Donald Trump la Casa Albă a fost, de asemenea, un avantaj neașteptat pentru susținătorii apărării europene. Cererile președintelui american ca aliații europeni să contribuie mai mult la NATO și amenințările privind reducerea angajamentelor de apărare ale SUA față de Europa au generat îndoieli serioase în privința fiabilității americanilor ca aliați.

În acest context, apelurile președintelui francez Emmanuel Macron pentru o apărare europeană „autonomă și suverană” par tot mai justificate.

Realitatea bugetară din multe țări europene, precum Spania sau Italia, unde finanțele publice sunt deja tensionate, limitează, însă, marja de manevră pentru creșterea investițiilor în apărare.

Mai mult, o eventuală retragere completă a Statelor Unite din Europa ar putea alimenta opoziția publică față de cheltuielile militare, ceea ce ar complica suplimentar tranziția spre o autonomie reală a apărării europene.