Ce sancțiuni? Industria petrolieră a Iranului înflorește. Producția a ajuns la un vârf din ultimii 46 de ani și se pregătește pentru un nou record

În timp ce comunitatea internațională analizează efectele atacurilor aeriene lansate de SUA și Israel asupra programului nuclear iranian, un fapt devine tot mai evident: sectorul energetic iranian, sursa principală de venit a regimului de la Teheran, a rămas aproape neatins și este mai puternic ca oricând, se arată într-o analiză Bloomberg. Conform unor date recente, producția totală de petrol a Iranului a atins, în 2024, cel mai ridicat nivel din ultimii 46 de ani, iar tendințele din primele șase luni ale anului 2025 sugerează că vom vorbi, în curând, de un nou record. Departe de a fi sufocat de așa-numita „presiune maximă” impusă de Washington, Teheranul pompează petrol într-un ritm care amintește de epoca pre-revoluționară. Pentru investitori, analiști și decidenți politici, situația Iranului devine un studiu de caz despre limitele sancțiunilor unilaterale și despre reziliența economică a regimurilor autoritare, susținută de resurse naturale, scrie sursa citată.

Iranul – un gigant energetic în ciuda sancțiunilor

Industria petrolieră a Iranului nu doar că a supraviețuit sancțiunilor, dar a și prosperat. Cu o infrastructură consolidată, parteneri comerciali loiali și venituri în creștere, Teheranul intră într-o nouă fază de autonomie economică. Iar petrodolarii obținuți vor finanța, cel mai probabil, reconstrucția infrastructurii, afectate de conflictele militare recente.

Anul trecut, Iranul a produs aproape 5,1 milioane de barili pe zi, o cantitate care include atât țiței brut, cât și gaz natural, condensat sau lichid (NGL-uri). Potrivit UK Energy Institute, este cel mai mare volum al producției din 1978 încoace. Deși sancțiunile americane vizează sectorul petrolier iranian încă din 1979 (cel puțin în mod oficial), realitatea de pe teren arată altfel. Iranul a găsit metode eficiente de a ocoli restricțiile, beneficiind, în primul rând, de sprijinul Chinei, care achiziționează în prezent circa 90% din exporturile de petrol ale Iranului. Printre alte elemente care au dus la această dezvoltare se numără și o infrastructură paralelă de transport, incluzând flote de petroliere, transferuri navă-la-navă și alte soluții care permit evitarea sistemului financiar dominat de dolarul american. Nu în ultimul rând, Iranul a beneficiat de investiții strategice în condensate și NGL-uri, care acum reprezintă peste 30% din producția totală de petrol a Iranului.

Primele oferte pentru perioada de după liberalizarea pieței gazelor: cine are cel mai mic preț și ce furnizori promit stabilitate tarifară

10:55

Decizie fără precedent a ASF: broker de asigurări, interzis temporar după nereguli majore

09:11

Foto: Freepick

Petrodolarii curg din nou

Veniturile din exporturile energetice iraniene au atins, anul trecut, 78 de miliarde de dolari, un nivel record în ultimii 12 ani, comparativ cu doar 18 miliarde de dolari în 2020, când pandemia a afectat cererea globală. Anumite produse, precum propan și butan, au generat, împreună, peste 5,8 miliarde de dolari în 2024.

Fără sprijin occidental, Iranul și-a dezvoltat capacitățile de rafinare și procesare internă, prin companii afiliate Gărzilor Revoluționare Islamice – în special conglomeratul Khatam-al Anbiya. Astfel, Teheranul a transformat o vulnerabilitate într-un avantaj strategic.

SUA: retorică dură, practici tolerante

De-a lungul anilor, Washingtonul a oscilat între sancțiuni dure și o toleranță pragmatică, dictată de nevoia de a menține prețurile petrolului scăzute pe plan global. Această dinamică a fost accentuată după invazia Rusiei în Ucraina, când administrația Biden a preferat să ignore comerțul petrolier dintre Iran și China, pentru a evita tensiuni suplimentare pe piața energetică mondială. Fostul președinte Donald Trump a susținut recent că sancțiunile americane „sunt în vigoare”, dar realitatea economică sugerează exact contrariul. În materie de petrol, Iranul joacă într-o ligă în care SUA mai are puține pârghii reale, mai scrie sursa citată.