Cine este Marco Rubio, omul care a retras America din UNESCO și a concediat peste o mie de funcționari publici?

„Când Marco Rubio vorbește, tinerele oftează, femeile în vârstă leșină și toaletele trag apa singure”, spun specialiștii în comunicare politică din America, experți care au urmărit ascensiunea secretarului de stat american în ultima decadă. Rubio pare să se fi schimbat radical în acest timp. Îl considera pe Trump un „escroc” în 2016, iar acum pare să îl aprobe fără rezerve. Scria cândva că cei care urmează visul american „fac exact ceea ce am face și noi, dacă am trăi într-o țară în care nu ne-am putea hrăni familia”. Acum, dorește măsuri cât mai ferme împotriva imigrației ilegale. Odată un susținător entuziast al soft power-ului american, actualul secretar de stat a adoptat la fel de hotărât valorile MAGA, de la izolaționism, la ostilitatea față de ajutorul extern, se arată într-o amplă analiză pe care Financial Times i-o dedică lui Marco Rubio. „Va fi Kissinger-ul epocii noastre”, spun cei care îl admiră și care susțin adevărata sa campanie împotriva unui aparat de stat pe care îl consideră „dolofan” și „birocratic”. Rubio a susținut întotdeauna că ajutorul extern trebuie să servească intereselor americane. A fost mereu de părere că Statele Unite nu pot fi „jandarmul lumii”. Mulți alții, însă, îl consideră pe Rubio – fiul unor imigranți cubanezi, ales în Camera Reprezentanților din Florida la vârsta fragedă de 28 de ani – mai degrabă oportunist. „Nu e primul politician care-și sacrifică principiile de dragul ambiției politice”, spun criticii, care presupun că acțiunile lui vizează, mai degrabă, să-și consolideze locul și rolul după următoarele alegeri. 

Statele Unite au anunțat pe 22 iulie 2025 decizia de a se retrage din UNESCO, cu efect la 31 decembrie 2026. Administrația Trump a anunțat retragerea SUA din UNESCO, acuzând organizația că promovează agende progresiste și că s-a îndepărtat de interesele americane. Deși Statele Unite se reinscriseseră recent, sub Biden, Rubio și Trump au considerat că UNESCO este irecuperabil politizată și au decis din nou ieșirea. Aceasta este doar cel mai recent incident, dintr-o suită de întâmplări care suscită, în cel mai bun caz, multă mirare.

Pornind de la această decizie, însă, Financial Times îi dedică un amplu portret lui Marco Rubio, descriind transformarea sa, dintr-un conservator moderat, într-un executant fidel al politicii trumpiste. Articolul urmărește modul în care, ajuns în fruntea Departamentului de Stat, Rubio a desființat USAID, a adoptat o retorică radicală și a reconfigurat relațiile internaționale în cheie ideologică.

Foto: NASA

Pe 11 iulie, John Dinkelman, un diplomat cu experiență, a fost informat printr-un email sec că este concediat, după 37 de ani în serviciul diplomatic al Statelor Unite. I s-au oferit șase ore pentru a-și strânge lucrurile și pentru a elibera biroul. Dinkelman este unul dintre cei 246 de diplomați (și unul dintre cei 1.107 funcționari civili care, per total, au avut aceeași soartă!) concediați luna asta din aparatul de stat american, într-o epurare care – precizează sursa citată – nu are precedent în cei 236 de ani de existență ai Departamentului de Stat al SUA. Această campanie va afecta grav credibilitatea Americii ca lider global, spune Dinkelman.

Un investitor a pariat 54.000 de dolari în Bitcoin. Câți bani a scos după 10 ani

22:16

Ești curios cum arată primul restaurant Tesla? O distopie retro cu accente SF

21:48

„Să distrugi această forță de muncă e ca și cum ai da afară soldații în mijlocul unui război – e o acțiune mioapă, destabilizatoare și greu de reparat”, declară el pentru Financial Times. Dinkelman este, de asemenea, liderul AFSA, sindicatul personalului diplomatic american.

Ceea ce i-a șocat pe mulți observatori a fost identitatea celui care a orchestrat toate aceste disponibilizări: Marco Rubio, secretarul de stat al SUA. Cândva un simbol al diplomației americane și al influenței soft power, Rubio lovește acum în structurile diplomatice ale guvernului într-un mod pe care criticii îl consideră complet rupt de cariera sa politică de până acum. Chris Van Hollen, senator democrat, și-a exprimat dezamăgirea pe care, spune el, o împărtășesc mulți în Congres. Deși veneau din partide diferite, el credea că el și Rubio împărtășeau aceleași valori: „convingerea că trebuie să apărăm democrația și drepturile omului în lume și să respectăm constituția acasă”. Asta l-a făcut să voteze pentru confirmarea lui Rubio în funcție.

„Am crezut că veți susține aceste principii. N-ați făcut-o. Ați acționat exact pe dos”, a spus Van Hollen.

Marco Rubio / Foto: Facebook

Metamorfoza lui Rubio reflectă schimbarea viziunii Americii asupra rolului său în lume, sub conducerea președintelui Donald Trump, comentează Financial Times. Țara, care odinioară era stâlpul ordinii internaționale postbelice, s-a retras într-un izolaționism America First, definit prin dispreț față de instituțiile multilaterale, față de aliații tradiționali și printr-o abordare tranzacțională a politicii externe, specifică lui Trump.

De la senator neoconservator, la executant fidel al MAGA

Încă de la începutul mandatului său, Rubio a urmărit să alinieze Departamentul de Stat la agenda populistă de dreapta a lui Trump. A desființat Agenția SUA pentru Dezvoltare Internațională (USAID) – principalul instrument de ajutor extern al Americii –, a eliminat sau redus drastic departamente întregi care promovau democrația și drepturile omului și a închis de facto postul Vocea Americii. Marți, a retras Statele Unite din UNESCO, din agenția ONU pentru educație și cultură, invocând faptul că ar promova „cauze sociale și culturale divizive”.

Rubio își apără reformele spunând că a vizat prin aceste reforme o agenție „umflată, birocratică” și „mai loială unei ideologii radicale decât intereselor naționale fundamentale ale Americii”. Totuși, mulți de la Washington au fost uluiți de acțiunile sale, în funcție și de cât de mult s-a îndepărtat de principiile pe care le susținea altădată. Ca senator, Rubio era un susținător fervent al asistenței externe americane, al alianțelor tradiționale ale Washingtonului și al diplomației ca forță a binelui în lume. Vorbea constant despre necesitatea de a înfrunta dictaturile și de a sprijini dizidenții care luptă împotriva regimurilor autoritare.

Între timp însă, consideră că este justificată ideologia MAGA a lui Trump, cu izolaționismul său, ostilitatea față de ajutorul extern și dorința de a reduce drastic aparatul federal. Criticii îl acuză pe Rubio de oportunism, susținând că și-a abandonat convingerile de bază pentru a avansa în carieră. În această versiune, Rubio își construiește candidatura pentru alegerile prezidențiale din 2028 prin atragerea bazei MAGA și prin exploatarea acelorași resentimente care l-au propulsat pe Trump la putere în 2016 și din nou în 2024.

„Nu e primul politician care-și sacrifică principiile de dragul ambiției politice”, scria James Nealon, fost ambasador american în Honduras. „Dar cu siguranță a dus acest lucru la un alt nivel”.

Loialitate și ascensiune în administrația Trump

Aproape de cercul puterii, Rubio este acum considerat de unii drept cel mai influent membru al cabinetului Trump, comentează Financial Times. Pe lângă funcția de secretar de stat, deține și rolurile interimare de consilier pentru securitate națională, șef al USAID și conducător al Administrației Arhivelor Naționale. Este însoțitor constant al lui Trump în vizitele internaționale — luna trecută a fost alături de președinte în avionul Air Force One spre summitul NATO. În ochii administrației, s-a dovedit a fi un executant loial al voinței președintelui.

Rubio și-a îmbunătățit relația și cu durii MAGA care, odinioară, îl considerau prea indulgent în chestiunea imigrației. Foști adversari, precum Stephen Miller, adjunctul șefului de cabinet de la Casa Albă, și Steve Bannon, fost strateg-șef în primul mandat al lui Trump, îl consideră acum un aliat.

„Va fi Kissinger-ul epocii noastre”, a declarat Miller despre Rubio, într-o intervenție la Fox News în mai. „Și sunt mândru să lucrez alături de el”.

Foto: Pixabay

Adaptare sau oportunism?

Rubio este reprezentativ pentru un anumit tip de politician republican, care a ajuns să considere globalizarea și neoliberalismul drept „greșeli”, spune Daniel Drezner, profesor de politică internațională la Tufts University. „Dar, în cazul lui Rubio, pare mai degrabă o tactică politică decât o convingere reală. În ultimii cinci ani, pare că a tot căutat o justificare ideologică pentru faptul că a trecut cu totul în tabăra MAGA”.

Apropiații însă îi apără pivotarea ideologică. „Mediul politic este complet diferit față de 2010,” spune un consilier. „Ori evoluezi ca politician, ori ești eliminat de alegători”. Mulți din Washington îl consideră pe Marco Rubio — fiul unor imigranți cubanezi, ales în Camera Reprezentanților din Florida la vârsta fragedă de 28 de ani — un republican tradiționalist, care a virat treptat spre dreapta pe măsură ce Donald Trump a preluat controlul asupra Partidului Republican. Alții văd lucrurile diferit.

„Marco a fost întotdeauna foarte conservator, la fel ca Partidul Republican din Florida”, spune Dan Gelber, pe atunci liderul democrat din legislativul statal. „Era aproape ca un laborator conservator pentru restul țării”.

Rubio nu este, desigur, singurul politician care și-a ajustat tonul pentru a rămâne relevant în epoca Trump. Totuși, o mare parte din farmecul lui politic nu venea neapărat din opoziția față de big government sau prin susținerea taxelor mici, ci din abilitatea sa de a articula visul american — un mesaj optimist, aflat în contrast profund cu retorica distopică „American carnage” rostită de Trump în discursul său inaugural din 2017.

„Avea o înțelegere instinctivă a speranței pe care America o trezește în rândul populațiilor de imigranți. Avea, de asemenea, un respect profund pentru documentele fondatoare și instituțiile noastre politice”, afirmă Whit Ayres, un sondor republican care a lucrat pentru Rubio în campania sa prezidențială din 2016.

Contemporanii erau impresionați de retorica sa înălțătoare. Gelber își amintește că le-a spus colegilor din fieful democrat:

„Când Marco Rubio vorbește, tinerele oftează, femeile în vârstă leșină și toaletele trag apa singure”. „Știa cu adevărat cum să-i facă pe oameni să simtă ceva”, adaugă el.

De la campionul imigranților la promotorul epurărilor federale

Înainte de victoria lui Trump din 2016, Rubio exprima în mod public empatie față de imigranți, inclusiv față de cei fără acte. În 2010, a făcut una dintre cele mai riscante mișcări ale carierei sale, candidând împotriva guvernatorului republican moderat Charlie Crist pentru un loc în Senatul SUA. Campania sa, după cum notează în memoriile An American Son din 2012, făcea parte dintr-o „bătălie națională între conservatori și moderați pentru sufletul Partidului Republican”. Partidul, spunea el, „se îndepărtase prea mult de principiile conservatoare” și eșua în „a contracara alunecarea spre stânga a Washingtonului” sub administrația Obama. Rubio a câștigat, devenind parte din valul de succes Tea Party al începutului anilor 2010.

Acea campanie a întruchipat esența crezului său politic, spun apropiații. „Era un insurgent, un contestatar al status quo-ului”, afirmă un fost consilier.

Totuși, în Senat, Rubio a adoptat poziții neoconservatoare ferme, aliniate cu consensul republican de la acea vreme. A avertizat frecvent asupra amenințărilor reprezentate de Rusia, de China și de Iran pentru interesele Statelor Unite și a susținut economia deschisă și comerțul liber. A argumentat că politica externă americană trebuie să reflecte valorile tradiționale ale națiunii: drepturile omului, democrația și protejarea suveranității aliaților.

„Oriunde se răspândesc libertatea și drepturile omului, se nasc parteneri pentru națiunea noastră”, declara el în 2015.

Reforma imigrației era o temă de bază. A fost membru al așa-numitului „Gang of Eight”, un grup bipartizan din Congres, care a promovat un proiect de lege ce combina un control mai strict la frontieră cu soluții pentru cetățenie pentru 11 milioane de imigranți fără acte. Inițiativa a fost blocată de opoziția aripii de dreapta din propriul partid.

Dar Rubio a continuat să manifeste empatie pentru imigranți. În lucrarea „An American Son”, scria că cei care vin ilegal în SUA „fac exact ceea ce am face și noi, dacă am trăi într-o țară în care nu ne-am putea hrăni familia”.

„Dacă ai mei copii ar adormi flămânzi în fiecare noapte și țara mea nu mi-ar oferi o șansă să îi hrănesc, nu ar exista nicio lege, oricât de restrictivă, care să mă oprească să vin aici”, nota el.

Foto: Unsplash

De la critic al lui Trump la adept MAGA

Rubio a fost îngrozit de candidatura lui Trump în 2015, numindu-l „un escroc” care „și-a petrecut cariera păcălind muncitorii americani”. A ridiculizat propunerile dure ale acestuia privind imigrația, spunând: „Nu vom aduna și deporta 12 milioane de oameni”. Însă, după victoria-surpriză a lui Trump în 2016, pozițiile lui Rubio au început să se modifice. A adoptat tot mai multe teme din repertoriul businessmanului devenit politician.

„Rubio nu e singurul care și-a ajustat tonul pentru a rămâne relevant în era Trump”, spune Ayres, analist republican. „Nu există nicio îndoială că Partidul Republican de azi este partidul lui Donald Trump”.

În 2023, Rubio a publicat un eseu polemic în spiritul MAGA, care reflectă această schimbare de direcție: „Decades of Decadence: How Our Spoiled Elites Blew America’s Inheritance of Liberty, Security, and Prosperity” (Decenii de decadență: Cum elitele răsfățate ale Americii au risipit moștenirea noastră de libertate, securitate și prosperitate). Cartea descrie cum politicile economice neoliberale ar fi golit din conținut baza industrială a Americii.

Dar „a omis, în mod convenabil, să menționeze că, în urmă cu 15 ani, credea în toate aceste lucruri”, comentează Daniel Drezner, profesor la Tufts University.

Imigrația necontrolată drept „o invazie” care „trebuie tratată drastic”

Marco Rubio pare tot mai mult să preia limbajul și stilul președintelui Trump. Într-un interviu acordat emisiunii Meet the Press de la NBC, în mai 2024, el a descris imigrația necontrolată drept „o invazie”, care „trebuie tratată drastic”. Tonul contrasta puternic cu cel din „An American Son”, autobiografia sa din 2012, în care condamna cu vehemență retorica ce îi descria pe imigranți „în termeni mai potriviți pentru o plagă de lăcuste decât pentru ființe umane”.

De când a preluat conducerea Departamentului de Stat, Rubio s-a dovedit un executant fidel al voinței președintelui, comentează Financial Times. Poate cea mai semnificativă schimbare din mandatul său este desființarea aproape totală a USAID: 83% din programele agenției au fost închise, 94% din personal concediat, iar funcțiile rămase au fost absorbite în structura Departamentului de Stat. Pentru mulți observatori, această ruptură a fost șocantă. Ca senator, Rubio lăuda frecvent activitatea USAID, de la intervențiile umanitare în urma uraganelor din America Latină, până la contribuțiile în lupta împotriva poliomielitei și Ebola, dar și sprijinul oferit refugiaților venezueleni care fugeau de regimul lui Nicolás Maduro.

„USAID are puține rezultate notabile după sfârșitul Războiului Rece”

Și totuși, pe 1 iulie, într-o postare pe blogul său, Rubio critica dur agenția: „În afară de a construi, pe banii contribuabililor, un complex industrial global de ONG-uri, USAID are puține rezultate notabile după sfârșitul Războiului Rece”.

Rubio insistă că desființarea USAID nu echivalează cu o retragere a Statelor Unite din afacerile internaționale. În fața comitetului pentru relații externe din Senat, în luna mai, a declarat că vizitase 18 țări în 18 săptămâni și că a văzut unii miniștri de externe „mai des decât pe propriii copii”. „Nu sună deloc ca o retragere”, a adăugat.

Luna aceasta, Rubio s-a lăudat cu o serie de reușite de politică externă ale administrației Trump: intermedierea unei armistițiu între India și Pakistan, ambele puteri nucleare; un acord de pace între Republica Democrată Congo și Rwanda; convingerea membrilor NATO să își crească cheltuielile pentru apărare până la 5% din PIB până în 2035; și un atac asupra instalațiilor nucleare ale Iranului. „Și nici măcar n-au trecut șase luni,” a spus el.

Totuși, este evident că modul în care America interacționează cu lumea se schimbă – uneori, într-un mod radical. În timpul unei vizite în Arabia Saudită, în mai, președintele Trump a declarat că „prea mulți președinți americani au fost afectați de ideea că este de datoria noastră să privim în sufletul liderilor străini și să folosim politica externă pentru a le face dreptate pentru păcatele lor”. Această epocă, a spus el, s-a încheiat. Rubio a susținut întotdeauna că ajutorul extern trebuie să servească intereselor americane. A fost mereu de părere că SUA nu pot fi „jandarmul lumii”.

„Biden a pus drepturile omului deasupra oricărui alt interes în relația cu saudiții și a sfârșit prin a-i îndepărta”, spune un consilier al lui Rubio. „Marco schimbă această abordare”.

Intervențiile continuă, dar motivația lor s-a schimbat

Ironia este că intervențiile americane nu s-au oprit — s-a schimbat doar ideologia care le susține, scrie sursa citată. În mai, după ce serviciile de informații germane au desemnat partidul de extremă dreapta „Alternative für Deutschland” (AfD) drept organizație extremistă, Rubio și-a exprimat indignarea pe X (fostul Twitter): „Asta nu e democrație – e tiranie mascată”. Cancelarul german Friedrich Merz a reacționat ferm, cerând Statelor Unite „să nu se implice în politica internă a Germaniei”.

Sub conducerea lui Rubio, Departamentul de Stat a închis aproape toate programele de relocare a refugiaților, în timp ce a accelerat procesarea cererilor de azil pentru familii africane albe din Africa de Sud, care invocau persecuții pe criterii rasiale – acuzații demontate de majoritatea organizațiilor internaționale. „Ați întors spatele unui genocid real în Sudan și ați inventat unul în Africa de Sud”, i-a reproșat senatorul democrat Van Hollen în mai.

Democrații și-au exprimat îngrijorarea față de alte decizii recente. Rubio a revocat vizele studenților internaționali care au participat la proteste de campus împotriva războiului Israelului în Gaza, etichetându-i drept „nebuni”. A instruit ofițerii consulari să verifice rețelele sociale ale solicitanților de viză pentru a evalua dacă reprezintă o amenințare la adresa securității naționale.

În februarie, a încheiat un acord controversat cu El Salvador, prin care această țară din America Centrală se angajează să primească și să încarcereze migranți ilegali cu cazier. Organizațiile pentru drepturile omului au avertizat că persoane sunt deportate fără o procedură legală corectă. Oficialii americani susțin că acordul vizează în principal membrii rețelelor criminale violente.