Pentru mulți generația milenialilor ajunși în pragul a 40 de ani, dorința de a-și reinventa viața, cariera sau sensul personal se lovește dur de realitatea economică. Ceea ce altădată era o perioadă de explorare și renaștere, este astăzi o criză imposibil de permis financiar. Între incertitudinea locurilor de muncă, inflație, responsabilități familiale și frica de a deveni irelevanți, milenialii se simt mai blocați ca niciodată.
José, 42 de ani, are tot ce pare „corect”: un salariu de șase cifre în securitate cibernetică, o relație stabilă și un trai decent în Dallas. Dar, în spatele echilibrului aparent, stă un om epuizat emoțional, care visează să renunțe la laptop și să studieze știința exercițiului fizic sau chiar să se mute în Asia de Sud-Est. Totuși, își reprimă criza de identitate: „Nu pot risca acum”, spune el.
Criza de la mijlocul vieții, idealizată cândva prin mașini sport roșii și reconfigurări radicale ale existenței, a devenit astăzi o fantezie inaccesibilă. Studiile arată că între 10% și 20% dintre oameni experimentează forme de dezechilibru emoțional în jurul vârstei de 40–50 de ani. Dar pentru mileniali, acest moment coincide cu o economie instabilă, scăderea oportunităților și o anxietate profundă legată de viitorul muncii și al identității profesionale.
În mod ironic, criza de mijloc a vieții este exact momentul când ai putea să îți pui în practică înțelepciunea dobândită și stabilitatea financiară. Doar că în 2025, nici una nu este garantată. O mulțime de profesii creative sau intelectuale sunt amenințate de automatizare și AI, iar studiile superioare sunt cu 40% mai scumpe decât în urmă cu două decenii. Un sondaj din aprilie 2024 arată că 80% dintre mileniali consideră că nu își pot permite o criză existențială.
Jane, 55 de ani, din Canada, a trăit o astfel de criză cu zece ani în urmă: a renunțat la cariera din PR și a început un doctorat în istorie, explorând lumea alături de partenerul ei. Dar pandemia și incertitudinile financiare au împins-o înapoi într-un job „excelent” în marketing. Deși recunoaște că nu are niciun motiv să fie nemulțumită, se simte ca pe o bandă de alergat fără sfârșit. A visat să devină consilier în sănătate mintală, dar ezită: „Dacă pierd stabilitatea financiară, nu mai am pe ce să mă bazez”, spune ea.
Pentru mulți, ideea unei „reinventări” personale rămâne blocată într-o luptă cu realitatea: copii mici, părinți în vârstă, rate, presiunea socială și frica de a nu mai putea reveni la vechiul loc de muncă. Kara Haas, 43 de ani, din Brooklyn, e designer de platou, dar se teme că AI va înlocui complet meseria ei. A visat să deschidă un Airbnb, dar nesiguranța financiară și pierderea asigurării de sănătate o paralizează.
Chiar și cei cu cariere „de succes” recunosc că se simt irelevanți. „Simt că fac lucruri nesemnificative, în timp ce anii zboară”, spune Jason, 44 de ani, tată a doi copii. Deși are posibilitatea de a călători și de a se bucura de viață, sacrifică tot pentru rutina zilnică a paternității. „Am muncit enorm, iar acum, când aș putea trăi, trebuie să spun mereu nu.”
Francesca Maximé, terapeută și fostă jurnalistă, preferă să numească această etapă „pivot existențial” și nu „criză”. Dar recunoaște: clienții ei au pierdut abilitatea de a visa. Le recomandă pași mici și să înceapă prin a-și imagina viața ideală. Uneori, soluția vine din reconectare: Jane a început să vâslească într-o echipă de dragon boat și să se implice într-un festival de dans local. „Micile aventuri” devin un substitut pentru marile schimbări imposibile.
Psihologii confirmă că aceste sentimente sunt naturale. Margie Lachman de la Universitatea Brandeis spune că mijlocul vieții este un moment de luciditate, când înțelegi ce vrei cu adevărat. Dar pentru mileniali, care au trecut prin crize economice majore în fiecare deceniu al vieții adulte, sentimentul de blocaj e profund.