Într-o lume în care energia atomică este esențială, rolul științei în prevenirea dezastrelor nucleare este mai important ca oricând.
De la tehnologii avansate de monitorizare și simulare, până la materiale inovatoare și protocoale de siguranță bazate pe cercetări riguroase, știința este principalul aliat în reducerea riscului de catastrofe nucleare.
:format(webp):quality(80)/https://www.putereafinanciara.ro/wp-content/uploads/2025/12/Cum-ajuta-stiinta-la-prevenirea-dezastrelor-nucleare-Puterea-financiara.jpg)
Foto: Puterea financiară
Potrivit cercetătorilor, riscul unei distrugeri nucleare la nivel global a crescut vizibil în ultimii ani, pe fondul unui climat internațional tot mai instabil. Această gravă amenințare nu este alimentată doar de decizii politice deliberate, ci și de fragilitatea mecanismelor de descurajare și de posibilitatea unor erori de evaluare sau greșeli umane.
Publicația italiană La Stampa arată că mediul academic și comunitatea de experți pot avea un rol decisiv în limitarea acestui pericol. Cum? Prin dezvoltarea unor modele de analiză, evaluări detaliate ale riscurilor și prin menținerea unui dialog tehnic constant, menite să completeze canalele diplomatice oficiale.
Fizicianul Luciano Maiani subliniază că, de-a lungul deceniilor, oamenii de știință și organizațiile internaționale au reușit să transforme informații complexe în indicatori cuantificabili. Aceștia au fost utilizați pentru a măsura nivelul amenințării nucleare.
Un exemplu emblematic în acest sens este „Ceasul Apocalipsei”, realizat de „Bulletin of the Atomic Scientists”. Acesta sugerează cât de aproape se află omenirea de un punct critic. Dacă imediat după sfârșitul Războiului Rece ceasul indica 17 minute până la „miezul nopții”, în prezent, acesta a ajuns la mai puțin de un minut. Asta semnalează nu un atac iminent, ci o degradare accentuată a stabilității strategice și a dialogului internațional.
Gradul de risc nuclear nu este determinat exclusiv de dimensiunea arsenalelor. Modul în care sunt interpretate semnalele de avertizare și riscul unor erori umane sunt alți factori.
Un episod de notorietate datează din 1983. În acel an, un submarin sovietic a evitat lansarea rachetelor după ce un sistem a semnalat în mod eronat un atac. Decizia comandantului de a nu reacționa a împiedicat o posibilă escaladare de proporții. Astfel de situații demonstrează cât de vulnerabil rămâne echilibrul nuclear. Și asta, indiferent de nivelul tehnologic ori de intențiile declarate ale statelor, mai precizează cotidianul italian.
Evoluțiile tehnologice, inclusiv integrarea inteligenței artificiale, pot îmbunătăți analiza datelor și pot grăbi procesele decizionale. Cu toate acestea, ele nu pot schimba caracterul profund politic al amenințării nucleare. Alegerea între intensificarea competiției militare și reluarea dialogului pentru controlul armamentelor sau dezarmare aparține exclusiv liderilor politici.
Luciano Maiani atrage atenția asupra faptului că știința oferă instrumente de evaluare și înțelegere. Totuși, nu definește și strategiile, responsabilitatea finală revenind factorilor decidenți.
Instituțiile academice și centrele de cercetare au însă capacitatea de a menține deschise canale de comunicare chiar și în perioade marcate de tensiuni severe. Prin furnizarea de analize obiective și recomandări fundamentate, acestea pot sprijini guvernele în luarea unor decizii informate.
Experiența Războiului Rece arată cum oamenii de știință au reușit să mențină canale de dialog chiar și în cele mai critice momente. Astfel ei au reușit să creeze spații de discuție care au contribuit la prevenirea unor escaladări periculoase nedorite.
Într-un context geopolitic tot mai volatil, riscul nuclear nu mai este doar un scenariu teoretic, ci o amenințare reală. Diminuarea acestuia presupune dialog continuu, cooperare internațională și evaluări științifice riguroase. Prin monitorizarea armamentelor și menținerea comunicării, comunitatea științifică joacă un rol esențial în consolidarea securității globale.