Sateliții privați pot afecta imaginile telescoapelor spațiale

NASA avertizează că lumina reflectată de sateliții lansați de companiile private pot afecta imaginile telescoapelor spațiale.

Fenomenul ridică îngrijorări legate de interferențe în cercetarea astronomică și observațiile precise ale cosmosului.

Astronomii NASA avertizează că sateliții privați ar putea afecta telescoapele spațiale

Foto: Freepik

Eurostat: Producția de servicii a scăzut în România; evoluții pozitive la nivelul UE

22:03

DeepSeek anunță un nou model AI axat pe codificare

21:34

Lumina reflectată de sateliții planificați a fi lansați pe orbita Terrei în următorii ani ar putea compromite imaginile telescoapelor spațiale, avertizează astronomii NASA, citați de France24.

Începând cu 2019, numărul sateliților de pe orbita joasă a Pământului a crescut de la 2.000 la 15.000. Dar, această cifră este mult mai mică decât cea anticipată pentru anii următori. Dacă toate proiectele actuale de lansare vor fi finalizate, până în jurul anului 2040 vor exista pe orbită circa 560.000 de sateliți.

Alejandro Borlaff, cercetător la Centrul de Cercetare Ames din cadrul NASA, a explicat că această densitate reprezintă „o amenințare foarte serioasă” pentru telescoapele spațiale. Pentru analiza impactului, cercetătorii au simulat efectele celor 560.000 de sateliți asupra a patru telescoape importante.

Unele telescoape nu sunt afectate

Rezultatele arată că reflexiile sateliților ar putea afecta 96% dintre imaginile telescopului SPHERE al NASA, al viitorului telescop ARRAKIHS al Agenției Spațiale Europene și al viitorului telescop chinez Xuntian.

Chiar și telescopul Hubble, mai restrâns ca vedere și mai puțin expus, ar avea circa o treime dintre fotografii compromise. Aceasta ar avea implicații majore pentru cercetarea științifică, inclusiv pentru identificarea asteroizilor periculoși.

„Un asteroid care traversează cerul seamănă exact cu un satelit, fiind dificil să distingem între ele”, a subliniat Borlaff.

Unele telescoape, precum James Webb, nu sunt afectate. Asta, pentru că se află pe o orbită stabilă la 1,5 milioane de kilometri de Terra, la al doilea punct Lagrange. Soluțiile posibile includ desfășurarea sateliților la altitudini mai mici decât cele ale telescoapelor sau reducerea numărului de sateliți lansați. Totuși, competiția dintre companii și cerințele tot mai mari pentru dezvoltarea inteligenței artificiale fac această opțiune puțin probabilă.

Ce se întâmplă cu sateliții de mari dimensiuni

În prezent, aproape trei sferturi dintre sateliții de pe orbită aparțin constelației Starlink a lui Elon Musk. Însă, în 20 de ani, aceștia vor reprezenta doar 10% din totalul sateliților. Borlaff a precizat că firmele ar putea ajuta încă de acum, furnizând date despre poziția, orientarea și culoarea sateliților către operatorii telescoapelor spațiale.

O altă problemă o reprezintă dimensiunea tot mai mare a sateliților. Cei cu o suprafață de 100 de metri pătrați pot fi la fel de luminoși precum cele mai strălucitoare stele vizibile pe cer. De asemenea, proiectele viitoare prevăd sateliți de peste 3.000 de metri pătrați. Aceștia ar putea străluci „la fel ca o planetă”.