De ce AI este un coșmar pentru UE

Inteligența artificială a scos la suprafață una dintre cele mai vechi și mai profunde diferențe dintre Europa și Statele Unite. În timp ce Uniunea Europeană încearcă să controleze și să limiteze riscurile asociate noilor tehnologii prin reglementări stricte, guvernul american a ales, cel puțin la nivel federal, să lase companiile să se dezvolte aproape fără constrângeri. Această divergență nu este una conjuncturală, ci rezultatul unor traiectorii istorice, culturale și economice diferite, care datează de mai bine de un secol.

Diferența de abordare a devenit vizibilă odată cu explozia inteligenței artificiale generative, un domeniu care concentrează capital, talente și putere geopolitică. Deși Europa produce idei, cercetători și startup-uri promițătoare, rareori devine locul în care acestea cresc și se transformă în giganți globali. În schimb, multe dintre ele ajung în Statele Unite, în special în Silicon Valley, unde ecosistemul este perceput ca fiind mai favorabil dezvoltării rapide, scrie Politico.

Exodul talentelor și capitalului din Europa către SUA

Un exemplu ilustrativ este Interaction, startup-ul din spatele aplicației de inteligență artificială Poke.com. Deși promovează un imaginar romantic european și este fondat de antreprenori germani, compania este condusă din California. Situația nu este una izolată, ci reflectă o tendință largă care frustrează factorii de decizie și comunitatea tech europeană.

Președintele Consiliului Concurenței, Bogdan Chirițoiu: IMM-urile și antreprenoriatul feminin au nevoie de acces la expertiză și informație, nu doar la capital

11:09

DECLARAȚII EXCLUSIVE

Educația financiară, investiția care unește societatea. Alexandru Petrescu, președintele ASF: Femeile lider înțeleg în primul rând importanța investiției în educație și în oameni

08:44

DECLARAȚII EXCLUSIVE

Datele confirmă dezechilibrul. Aproximativ 80% din investițiile în inteligență artificială generativă din SUA, Europa și Israel, realizate în 2023 și 2024, au fost direcționate către firme americane. În 2024, Statele Unite au produs 40 de „modele de inteligență artificială notabile”, în timp ce Europa a contribuit cu doar trei. De asemenea, peste 10% dintre companiile de tehnologie din SUA au fondatori europeni, iar sute de firme lansate inițial pe continent s-au mutat ulterior peste Atlantic.

Fondatorii europeni invocă mai multe motive pentru această migrație: acces mai ușor la capital de risc, o piață unificată, o toleranță mai mare la eșec și un climat mai permisiv din punct de vedere al reglementării. Silicon Valley este descrisă ca un mediu auto-întăritor, în care concentrarea companiilor de inteligență artificială facilitează recrutarea, parteneriatele și finanțarea.

Reglementarea, principala linie de fractură

Un factor central care diferențiază Europa de SUA este raportarea la reglementare. Uniunea Europeană a construit, în ultimele decenii, un model economic în care statul joacă un rol activ în protejarea consumatorilor, a pieței muncii și a drepturilor fundamentale. În domeniul tehnologic, acest lucru s-a tradus printr-un cadru normativ complex, perceput de mulți antreprenori ca fiind restrictiv.

În cazul inteligenței artificiale, suspiciunea față de intervenția statului este puternică în rândul dezvoltatorilor. Mulți consideră că reglementările europene introduc costuri suplimentare și incertitudine într-un domeniu aflat într-o evoluție extrem de rapidă. Deși Comisia Europeană și unele guverne au încercat recent să tempereze aplicarea anumitor reguli sau să reevalueze cadrul existent, diferențele față de SUA rămân structurale.

În Statele Unite, administrația Trump a adoptat o abordare diametral opusă, promovând reducerea birocrației și a constrângerilor pentru companiile de inteligență artificială. Această libertate este văzută de investitori ca un avantaj competitiv major, care accelerează inovația și atrage capital global.

Rădăcini istorice și culturale ale prudenței europene

Diferența de abordare nu poate fi explicată doar prin politici recente. Ea este adânc înrădăcinată în istoria Europei. Experiențele traumatizante ale secolului XX, de la regimurile totalitare la supravegherea extinsă a populației, au creat o sensibilitate aparte față de confidențialitate și abuzul de date.

Pentru mulți europeni, tehnologia este asociată instinctiv cu riscul supravegherii și al pierderii controlului. Reglementări precum Regulamentul General privind Protecția Datelor consacră un drept la viață privată care nu are un echivalent direct în SUA și limitează drastic colectarea și monetizarea datelor. Aceste restricții au avut efecte majore asupra capacității companiilor tehnologice de a scala rapid în Europa.

În contrast, cultura tehnologică americană, în special cea din Silicon Valley, este marcată de un etos libertarian și de o credință profundă în progresul tehnologic. De-a lungul deceniilor, această mentalitate a favorizat experimentarea rapidă și asumarea riscurilor, chiar și în lipsa unor garanții clare privind impactul social.

Legea europeană a inteligenței artificiale și abordarea bazată pe risc

Diferențele au devenit evidente odată cu adoptarea Legii privind inteligența artificială, care a intrat în vigoare în Uniunea Europeană la 1 august 2024. Actul normativ este cea mai amplă încercare de reglementare a inteligenței artificiale la nivel global și introduce o clasificare a aplicațiilor în funcție de nivelul de risc, de la minim la inacceptabil.

Aplicațiile considerate cu risc inacceptabil sunt interzise, iar celelalte sunt supuse unor cerințe stricte de transparență și conformitate. Scopul declarat este reducerea riscurilor pentru cetățeni și protejarea interesului public. Criticii susțin însă că acest cadru descurajează inovația și împinge startup-urile să caute jurisdicții mai permisive.

În paralel, SUA au ales să amâne sau să evite reglementarea federală, lăsând piața să dicteze ritmul dezvoltării. Această discrepanță a amplificat decalajul dintre cele două regiuni, atât în ceea ce privește numărul de companii, cât și atragerea de talente.

Dependența tehnologică și dilema strategică a UE

Succesul rapid al companiilor americane de inteligență artificială a creat, paradoxal, noi motive de îngrijorare pentru Europa. Pe măsură ce infrastructura digitală și aplicațiile critice devin dependente de tehnologii dezvoltate în afara continentului, UE se confruntă cu riscuri de ordin strategic și geopolitic.

Unii experți subliniază că Europa trebuie să se protejeze nu doar de riscurile tehnologiei în sine, ci și de dependența față de actori privați străini, ale căror obiective nu coincid neapărat cu interesele cetățenilor europeni. În acest context, reglementarea este văzută ca un instrument de apărare, nu doar ca o frână a inovației.

Dincolo de narațiunea „reglementare versus inovație”

Susținătorii modelului european resping ideea că reglementarea ar fi incompatibilă cu inovația. Ei argumentează că principalele obstacole din calea dezvoltării inteligenței artificiale în UE țin de fragmentarea pieței, lipsa unei piețe unice funcționale și accesul limitat la capital de risc.

Între 2013 și 2022, companiile din Uniunea Europeană au primit cu aproximativ 1,4 trilioane de dolari mai puțin în finanțare de risc decât cele din SUA. Această diferență structurală afectează capacitatea startup-urilor europene de a concura la nivel global, indiferent de cadrul de reglementare.

De altfel, chiar și în SUA, sprijinul public pentru reguli de siguranță în domeniul inteligenței artificiale este ridicat. Sondajele arată că majoritatea americanilor susțin menținerea unor standarde de protecție a datelor și de securitate, chiar dacă acestea ar încetini dezvoltarea tehnologică.

Investiții masive, dar întrebări deschise

În încercarea de a recupera decalajul, Uniunea Europeană a anunțat mobilizarea a sute de miliarde de euro pentru investiții în inteligența artificială, iar unele state membre, precum Franța, au lansat programe ambițioase de sprijin pentru sectorul privat. În țările nordice, investițiile guvernamentale au contribuit deja la apariția unor companii de succes.

Cu toate acestea, niciun guvern european nu a atacat direct structura de bază a statului de reglementare.