Elon Musk deține cei mai mulți sateliți din jurul Pământului. Care sunt efectele adverse pentru spațiul cosmic în viitorul apropiat

Cu aproape 12.000 de sateliți activi și inactivi care orbitează în jurul Pământului, majoritatea parte din rețeaua Starlink a lui Elon Musk, creșterea numărului pune din ce în ce mai mare presiune pe reglementările și sustenabilitatea spațiului cosmic.

Elon Musk deține cei mai mulți sateliți în spațiul cosmic

Dacă în urmă cu două decenii un satelit era un simbol al inovației și cercetării de vârf, astăzi este doar una dintre cele peste 11.780 de bucăți de tehnologie care gravitează în jurul Pământului. Conform datelor publicate de Biroul pentru Afaceri Spațiale al ONU (UNOOSA), la 11 iunie 2025, numărul total de sateliți aflați pe orbită a atins un nou record absolut. Și ce este mai îngrijorător este faptul că o mare parte dintre aceștia sunt deja inactivi sau rămân necontrolați.

Din totalul sateliților, peste 8.000 se află în așa-numita orbită joasă a Pământului (LEO), la altitudini de sub 2.000 de kilometri. Dintre aceștia, mai mult de 6.000 sunt parte din megaconstelația Starlink, proiectul ambițios al companiei SpaceX, fondată de Elon Musk. Scopul acestor sateliți urmărește furnizarea de internet de mare viteză în cele mai izolate colțuri ale lumii.

România, țara UE cu cea mai redusă alocare bugetară pe locuitor pentru cercetare și dezvoltare, în 2025

20:21

Transgaz vrea să devină acționar la dezvoltatorul unui terminal american de gaze naturale lichefiate

14:25

Pe lângă orbita joasă, există și alte zone ocupate: orbita medie (MEO), utilizată în special pentru sistemele globale de navigație (GPS, Galileo, etc.), unde sunt înregistrați aproximativ 199 de sateliți, și orbita geostaționară (GEO), aflată la 36.000 de kilometri altitudine, cu 552 de sateliți activi, majoritatea folosiți pentru comunicații și meteorologie.

Spațiul, tot mai aglomerat: un accident ar putea declanșa haosul

Cu fiecare lansare, riscul de coliziuni spațiale crește exponențial. În prezent, peste 3.000 de obiecte nefuncționale – sateliți stricați, componente rămase de la misiuni mai vechi sau fragmente din accidente anterioare – plutesc haotic în orbită. Aceste resturi, oricât de mici, pot provoca daune catastrofale dacă intră în coliziune cu alte aparate.

Teoria sindromului Kessler, formulată de fizicianul Donald Kessler în anii ’70, pare tot mai aproape de realitate. Conform acestui scenariu, o coliziune semnificativă în spațiu poate genera o ploaie de resturi care, la rândul lor, distrug alți sateliți, declanșând o reacție în lanț. În cel mai negru caz, acest proces ar putea face orbita joasă inutilizabilă pentru decenii întregi.

Cu toate acestea, SpaceX accelerează colonizarea spațiului apropiat. Deși scopul este conectivitatea globală, impactul este resimțit deja de comunitățile științifice și astronomice. Observatorii se plâng că prezența tot mai mare a sateliților le afectează capacitatea de a monitoriza cerul și de a identifica obiecte spațiale rare.

Poluare orbitală și vizuală: spațiul nu mai e ce-a fost

Pe lângă riscurile tehnice, prezența sateliților creează și o formă bizară de poluare vizuală. Astronomii și pasionații de cer înstelat observă tot mai des cum reflexiile luminoase ale sateliților interferează cu observațiile nocturne. Practic, în unele nopți, sateliții sunt mai vizibili decât stelele.

Această problemă afectează nu doar frumusețea cerului, ci și cercetările fundamentale privind Universul. Misiunile care caută exoplanete sau care cartografiază galaxii îndepărtate sunt adesea afectate de zgomotul optic produs de aceste constelații artificiale.

Deși SpaceX și alte companii au încercat să reducă vizibilitatea sateliților prin diferite metode (vopsele absorbante, unghiuri de orientare specifice), rezultatele sunt departe de a fi suficiente. Iar problema nu pare să se oprească aici, mai ales că și alte companii, precum Amazon sau OneWeb, au planuri similare pentru constelații proprii.