Germania își construiește prima brigadă blindată permanentă în străinătate după al Doilea Război Mondial. Cheltuielile militare ating niveluri istorice.
Pe 22 mai, localnicii din Vilnius au salutat trecerea tancurilor germane pe străzi, un simbol al legăturilor strânse cu NATO. Brigada 45 Panzer, denumită „Lithuania”, va ajunge la 5.000 de militari până în 2027. Decizia, care a fost luată în 2023, ca parte a Zeitenwende, reflectă schimbarea radicală a politicii de securitate după invazia Rusiei în Ucraina. Germania își ridică o armată „înspăimântătoare”, scrie The Economist. Un buget record de 100 miliarde euro a transformat Germania în a patra cea mai mare putere militară a lumii.
Creșterea cheltuielilor pentru dotări militare continuă, sprijinită de relaxarea frânei ținute strâns până acum, în perspectiva datoriei. Misiunea centrală este rearmarea. Cancelarul Friedrich Merz promite că va structura cea mai puternică armată convențională europeană, cu o țintă NATO de 3,5% din PIB, plus 1,5% pentru infrastructură. Aceasta ar însemna 215 miliarde euro anual, alocare care va fi confirmată după summit. Aliații, precum Lituania, salută întârziata implicare germană în securitatea continentală.
Generalul Carsten Breuer afirmă că fondurile lui Scholz au „umplut unele goluri”, dar mai sunt multe care trebuie rezolvate pentru consolidarea rolului Germaniei în context continental și global. Prioritățile includ apărarea aeriană, reaprovizionarea cu muniție și dezvoltarea capacităților pentru lovituri de precizie pe distanțe lungi. Generalul Alfons Mais subliniază că acest proces se derulează contra-timp și sprijină producția în masă în industria de apărare.
Experții avertizează că Germania riscă să repete unele greșeli ale Ucrainei, cu un număr mare de drone, care sunt rapid depășite moral, scrie The Economist. Nico Lange, fost oficial, apreciază tehnologia germană, dar critică lipsa unei strategii politice eficiente. Industria trebuie să inoveze, să experimenteze și să folosească capital privat pentru succesul sistemelor terestre, aeriene și maritime AI. Modernizarea Bundeswehr implică, totodată, și reformarea birocratică, un proces lent, în contextul planificărilor și achizițiilor complexe.
Planul Planungs und Beschaffungsbeschleunigungsgesetz vizează relaxarea unor reguli birocratice, dar ajustările minore nu sunt suficiente, comentează sursa citată. Ministrul Boris Pistorius este popular pentru sinceritatea sa, dar se confruntă cu scepticism în ceea ce privește răbdarea sa de a reforma Bundeswehr.
Cancelarul Merz promite „tot ce e necesar” pentru pace și libertate, dar activarea fondurilor reduce presiunea asupra reformelor. Criticii atrag atenția asupra supraîncărcării managementului și asupra întârzierilor în livrarea echipamentului militar către trupele operative.
Discuțiile privind reinstaurarea serviciului militar obligatoriu, suspendat din 2011, vor testa voința publică. Bundeswehr are 180.000 de soldați, sub ținta de 203.000, iar necesarul real poate ajunge la 100.000 de soldați suplimentari, până în 2029. Guvernul speră să compenseze prin chestionare obligatorii pentru tinerii de 18 ani, cu posibilă extindere la femei.
Sprijinul popular pentru revenirea conscripției este majoritar. De notat, totuși, că acest sprijin este cel mai redus în rândul tinerilor, reflectând rezerve culturale istorice.
Evenimentele Zeitenwende on Tour (un tur național prin care guvernul explică și promovează noile măsuri de înzestrare militară și politici de apărare) din Görlitz arată polarizarea opiniilor: unii blamează extinderea NATO pentru război, alții îi critică pe profitorii din industria armamentului.
Cetățenii ar accepta sacrificii pentru securitatea europeană, opiniile sunt împărțite cam 50-50, ceea ce evidențiază provocările. Mesajul lui Merz, potrivit căruia „securitatea Lituaniei este și securitatea noastră”, subliniază responsabilitățile pe care dorește să și le asume Germania, dar și necesitatea adaptării mesajului pentru un public divizat. Transformarea Bundeswehr și implicarea Germaniei în apărarea europeană depind de consolidarea consensului și alocarea eficientă a resurselor, mai scrie The Economist.