Finlanda traversează una dintre cele mai dificile perioade economice din ultimele decenii, europarlamentarii de la Helsinki indicând direct Rusia drept principal factor care a împins țara spre cea mai ridicată rată a șomajului din Uniunea Europeană.
În condițiile în care statul nordic, contribuabil net la bugetul UE de peste două decenii, se confruntă cu blocaje comerciale majore și cu o presiune geopolitică crescută, vocile din Parlamentul European cer intervenții financiare și investiții strategice din partea Bruxelles-ului, arată portalul finlandez Yle. Finlanda a contribuit constant mai mult la bugetul Uniunii decât a primit, încă de la aderarea sa din 1995. În 2023, diferența negativă a fost de aproximativ 800 de milioane de euro. Dacă în primii ani apartenența la UE a fost asociată cu creștere economică și infrastructură avansată, situația s-a schimbat radical după invazia Rusiei în Ucraina și închiderea aproape completă a comerțului pe granița estică.
Poziția geografică a Finlandei accentuează dificultățile economice. Peste 90% din comerțul exterior se realizează pe mare, iar singurele granițe terestre cu state Schengen sunt cele cu Suedia și Norvegia, în zone slab populate. În contextul Pieței Unice Europene, această realitate transformă Finlanda într-o economie relativ izolată, mai ales după întreruperea relațiilor comerciale cu Rusia.
Datele recente arată o deteriorare rapidă a pieței muncii. Rata șomajului a ajuns la 10,7%, cea mai ridicată din UE pentru a doua lună consecutiv, depășind Spania și Suedia. Media Uniunii Europene rămâne semnificativ mai mică, la aproximativ 5,9%.
În Parlamentul European, consensul eurodeputaților finlandezi este că agresiunea Rusiei și sancțiunile impuse au generat un efect de domino asupra economiei naționale. Mika Aaltola, membru al Partidului Popular European, a subliniat că problema nu este doar oprirea comerțului cu Rusia, ci și percepția crescută de risc în rândul investitorilor internaționali.
Potrivit acestuia, investitorii privesc cu reticență proiecte pe termen lung într-o țară care are cea mai lungă frontieră terestră a UE cu Rusia, temându-se de instabilitate și posibile conflicte. În acest context, Aaltola susține că Finlanda trebuie să insiste mai mult la Bruxelles pentru fonduri destinate securității și apărării în regiunea nordică și arctică.
Alți europarlamentari, precum Pekka Toveri, consideră că Uniunea Europeană ar trebui să compenseze economic statele care suportă costuri disproporționate din cauza sancțiunilor. Toveri a indicat investițiile în infrastructură drept o soluție dublă: creare de locuri de muncă pe termen scurt și integrare economică mai profundă pe termen lung.
Printre proiectele invocate se numără tunelul Helsinki–Tallinn, un pod peste Golful Botnic și legături feroviare mai eficiente către porturile din nordul Norvegiei. Aceste inițiative ar putea reduce izolarea Finlandei și ar stimula comerțul în cadrul UE.
Nu toți europarlamentarii finlandezi împărtășesc însă aceeași viziune. Sebastian Tynkkynen, din grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni, susține că UE nu ar trebui să joace un rol major în rezolvarea crizei șomajului din Finlanda. El a criticat politica de coeziune, afirmând că Finlanda primește mult mai puțin decât contribuie.
În schimb, Li Andersson, din grupul Stângii, a propus mecanisme de finanțare asimetrică similare celor utilizate în pandemie, aplicate de această dată pentru cheltuielile de apărare. Ea a subliniat că opoziția guvernului finlandez față de astfel de instrumente a privat țara de potențiale beneficii financiare.