Declarațiile optimiste ale președintelui american Donald Trump privind apropierea unui acord cu Iranul au provocat miercuri o corecție puternică pe piața petrolului. Semnalele de negociere au împins cotația petrolului american sub pragul psihologic de 100 de dolari pe baril, scrie CNBC.
Dincolo de reacția de moment, piețele continuă însă să evalueze unul dintre cele mai mari riscuri energetice globale din ultimii ani: posibilitatea unei blocade prelungite în Strâmtoarea Hormuz, ruta prin care tranzitează aproximativ o cincime din petrolul mondial.
Prețurile petrolului au înregistrat miercuri una dintre cele mai puternice scăderi din ultimele săptămâni, după ce Donald Trump a declarat că administrația americană se află în „etapele finale” ale negocierilor cu Iranul.
Contractele futures pentru petrolul american West Texas Intermediate au scăzut cu peste 5%, închizând la 98,26 dolari pe baril, în timp ce petrolul Brent, reperul internațional, a coborât la 105,02 dolari pe baril.
Reacția pieței arată cât de sensibilă a devenit economia globală la orice semnal privind conflictul dintre Washington și Teheran, într-un moment în care investitorii încearcă să anticipeze dacă actuala criză energetică va rămâne un șoc temporar sau se poate transforma într-o perturbare structurală a fluxurilor globale de petrol și gaze.
Trump a afirmat că a suspendat noi lovituri militare împotriva Iranului pentru a lăsa mai mult spațiu diplomației, la solicitarea aliaților arabi din Golf. Totuși, piețele tratează cu prudență aceste declarații, în condițiile în care administrația americană a transmis de mai multe ori în ultimele luni mesaje optimiste privind un posibil acord, urmate apoi de noi escaladări între Washington și Teheran.
Miza reală a conflictului depășește însă dimensiunea geopolitică și intră direct în infrastructura energetică globală.
Iranul continuă să blocheze Strâmtoarea Hormuz, în timp ce Statele Unite mențin presiunea economică și blocada asupra porturilor iraniene. Hormuz reprezintă una dintre cele mai importante rute comerciale energetice din lume, fiind tranzitată de aproximativ 20% din fluxurile globale de petrol.
În practică, orice perturbare majoră în această zonă produce imediat efecte în prețul petrolului, costurile de transport și așteptările privind dobânzile. Pentru Europa și economiile emergente din Europa de Est, inclusiv România, riscul este cu atât mai mare cu cât noul șoc energetic vine într-un moment în care inflația rămâne ridicată, iar băncile centrale nu au finalizat complet ciclul de ajustare monetară.
În pofida corecției de miercuri, marile instituții financiare avertizează că investitorii continuă să subevalueze posibilitatea unei perturbări de durată în Hormuz.
Citibank estimează că petrolul Brent poate urca rapid spre 120 de dolari pe baril dacă tensiunile persistă.
„Pare din ce în ce mai probabil ca regimul iranian să perturbe pentru o perioadă fluxurile prin Strâmtoarea Hormuz”, au transmis analiștii băncii.
Și mai dur este scenariul prezentat de Wood Mackenzie, care avertizează că petrolul ar putea ajunge aproape de 200 de dolari pe baril într-un scenariu extrem în care blocada se prelungește până la finalul anului.
Pentru piețe, problema nu mai este doar conflictul militar în sine, ci imposibilitatea de a estima cât timp va dura perturbarea fluxurilor energetice și cât de agresivă poate deveni escaladarea regională.
În același timp, scenariul unei dezescaladări rapide rămâne posibil. Potrivit Wood Mackenzie, dacă Washingtonul și Teheranul ajung rapid la un acord care permite redeschiderea Strâmtorii Hormuz până în luna iunie, petrolul Brent ar putea reveni spre 80 de dolari pe baril până la finalul lui 2026.
Această volatilitate extremă explică și reacțiile contradictorii ale piețelor din ultimele săptămâni: investitorii oscilează permanent între scenariul unei crize energetice majore și cel al unei normalizări rapide.