Gen Z se lasă urmărită și supravegheată. Gen Alpha ar putea inventa ceva încă și mai șocant!

Un nou tip de economie afectivă se naște sub ochii noștri, în care proximitatea geografică virtuală joacă rolul unei noi monede a intimității. Gen Z se lasă urmărită și supravegheată. „Vrei să îți share-uiești locația cu mine?” Aceasta nu mai e o întrebare exotică, ci una care și-a făcut loc în intimitatea vieții noastre cotidiene. Există oameni care deja își țin prietenii și rudele sub o astfel de monitorizare, ca într-o mică agora digitală, așa că pot spune cu precizie, într-o duminică seara de început de iunie, că un amic pare că s-a dus la birou, alții doi s-au văzut în parc, în timp ce un alt prieten e acasă la părinți, la sute de kilometri depărtare. Partajarea locației nu este pentru orientare. Nu este pentru siguranță. Ci este o formă contemporană de apartenență. Ca și cum apropierea emoțională s-ar cuantifica în kilometri vizibili în timp real. 

Tehnologia pătrunde tot mai adânc în viețile noastre și ne permite să vedem în realitate tot mai multe foste fantezii, cum ar fi ideea de a ști în orice moment unde îți sunt rudele și amicii. Pentru unii, această realitate e liniștitoare. Pentru alții, e distopică. Unii văd în partajarea locației o formă de supraveghere care scapă de sub control, nu sub un regim politic opresiv, ci sub chipul colegului de cameră din facultate, al părintelui hiperprotectiv sau al partenerului gelos. Într-un articol recent, Washington Post scria că acest fenomen „ne face nefericiți”. Dar, poate că adevărul este mai nuanțat: locul în care ne situăm față de acest obicei spune ceva despre etapa de viață în care ne aflăm, despre natura prieteniilor noastre și despre locul tot mai ambigu al tehnologiei în relațiile umane.

Gen Z se lasă urmărită și supravegheată

Obișnuințele s-au schimbat, așa că nu mai vorbim acum doar de a „trimite locația” pentru a ajunge la o întâlnire. Vorbim de o partajare permanentă, prin aplicații precum „Find My Friends” sau „Life360”. Pentru unii, e un mod de a menține legătura, un ritual silențios, care consolidează relațiile. Pentru alții, e o distopie transparentă: supraveghere mascată în confort digital, în care colegul de cameră din facultate, partenerul gelos sau părintele hiperprotectiv joacă rolul de Big Brother, se arată într-o analiză Business Insider. 

Cât costă celebrele tocuri semnate de designeri români care fac furori pe Netflix în „Emily în Paris”. Strategia care a propulsat brandul sibian în circuitul global al modei

17:09

ANALIZĂ

Europenii nu vor avea carne de vită braziliană pe masa de Crăciun. Acordul Mercosur mai așteaptă

16:06

Foto: Shutterstock

Generația Z: când locul devine conversație

Pentru tinerii născuți după 1997, partajarea locației e doar un alt instrument digital. Aiden Lewis, doctorand în Boston, spune că beneficiile sunt evidente: părinții pot verifica dacă fiecare copil e în siguranță, iar riscurile sunt minore. Când copilul e adolescent, poate să apară doar un strop de rușine, dacă a fost prins noaptea târziu la bar. Pentru această generație, crescută cu telefoane inteligente, ideea de a fi constant localizabil nu e un șoc cultural, ci un fapt banal de viață.

Un sondaj Harris Poll din 2022 arăta că Generația Z este cea mai deschisă la partajarea locației. E o generație mobilă, deseori necăsătorită, fără copii, care încă împarte stiluri de viață similare. Locația e doar context, nicidecum control, e o extensie firească a prieteniilor din era online.

Millennials: între intimitate și transparență

Pentru mileniali — cei născuți între 1981 și 1996 — partajarea locației declanșează reacții mai contradictorii. Pentru unii, precum Meranda Hall, în vârstă de 33 de ani, din Brooklyn, gestul e natural și lipsit de conotații negative. Pentru alții, precum Olivia Bethea, de 31 de ani, partajarea se simte ca o formă ciudată de intruziune în intimitate: „Oamenii pot trage multe concluzii doar știind locul în care te afli, și nu vreau să le ofer acest prilej”.

Odată cu vârsta, prieteniile se transformă. După 30 de ani, apare o bifurcare: unii se mută, alții devin părinți, alții prioritizează relațiile profesionale. Anna Goldfarb, autoarea cărții Modern Friendship, observă că, după o anumită vârstă, nu mai simți nevoia ca prietenii să știe unde ești în fiecare moment. Peisajul relațional se restrânge și devine ceva mai intențional.

Într-un fel, milenialii sunt o generație-punte: au crescut fără smartphone, dar au îmbrățișat rapid tehnologia. Tocmai de aceea, par cei mai conștienți de implicațiile duale ale partajării: intimitate și supraveghere, conectare și vulnerabilitate.

Gen Z

Generația X ridică din umeri

Pentru Generația X — cei născuți între 1965 și 1980 — discuția despre locație e total lipsită de dramatism. Meredith Finn, o femeie de 50 de ani din Maine, recunoaște că partajarea ar fi fost utilă în anii de facultate, când colindau barurile în căutarea prietenilor. Dar azi? Dacă vrei să știi unde e cineva, „trimite-i un mesaj”, spune ea simplu.

Leslie Lancaster, 47 de ani, vede și ea utilitatea punctuală a funcției acestor aplicații. De exemplu, în vacanțe sau când e dificil să găsești o adresă. Dar nu simte nevoia să o folosească în mod constant. „Dacă sunt plecată, poate, dar în mod normal, nu simt că am nevoie de așa ceva”, spune ea.

Pentru Gen X, partajarea nu este nici indispensabilă, nici neliniștitoare, ci e doar un alt element tehnologic pe care îl pot adopta sau ignora, în funcție de context.

Ce ne spune economia locației despre viața modernă?

Dincolo de generozitatea tehnologică, partajarea locației e și un indiciu economic. Aplicațiile care o susțin sunt produse comerciale, care oferă un serviciu unic și anume „intimitate”. Pentru companiile din tech, datele de geolocalizare sunt aur curat: știu comportamente, rutine, modele de consum. În același timp, lipsa spațiilor publice și a interacțiunilor spontane ne împinge în aceste platforme digitale, unde proximitatea devine simulată, algoritmică.

Suntem mai conectați ca niciodată și, totuși, mai izolați. Pandemia a accelerat fragmentarea vieții sociale, iar aplicațiile au devenit punți fragile între bolul nostru de solitudine și lumea din afară. A ști unde sunt ceilalți nu mai e doar o chestiune de logistică, ci o nevoie afectivă.

Foto: Freepik

Generația Alpha? Probabil vor inventa ceva și mai bizar

Copiii născuți după 2010, generația Alpha, vor crește cu o cu totul altă relație față de spațiu, intimitate și tehnologie. Poate nici nu vor mai folosi telefoane. Poate vor transmite gânduri și locații prin lentile inteligente. Ce e clar e că, privit din prezent, viitorul ne va părea mereu „înspăimântător”.

Într-o lume cu tot mai puține „spații terțe” — acele cafenele, parcuri sau librării unde socializarea era spontană și analogică — telefoanele au devenit noul spațiu comun. Iar hărțile noastre digitale sunt noile agore, unde prietenia se măsoară nu în conversații, ci în acceptarea tăcută a prezenței celuilalt, chiar și de la distanță.

Dar există un preț. Tehnologia care ne promite conexiune permanentă vine cu riscul transparenței excesive. Ne vulnerabilizează în fața interpretărilor, a nevoii de justificare și a pierderii unor granițe sănătoase între „a fi prezent” și „a fi urmărit”.

Iar Gen Alpha? Probabil va veni cu ceva și mai intim, și mai intruziv. Poate un AI care nu doar că știe unde ești, ci știe și ce simți. Iar noi, cei care astăzi privim hărțile de pe ecran ca pe o nouă formă de intimitate, vom ofta nostalgic: „Pe vremea noastră, doar ne urmăream locațiile. Nu era chiar așa de rău”.