„Gringos, afară!”: proteste masive împotriva turiștilor în Mexic

În Ciudad de México, mii de locuitori ies în stradă, acuzând că sunt izgoniți din cartierele centrale de chiriile explozive și de valul de turiști și nomazi digitali care fac din Mexic o destinație predilectă. Clădiri istorice sunt transformate în apartamente de lux pentru închirieri pe termen scurt, în timp ce familiile care au trăit în ele vreme de decenii sunt evacuate. BBC dedică un amplu reportaj acestui fenomen, subliniind în mod special poveștile umane, precum cea a Erikăi Aguilar, care a fost forțată să-și părăsească locuința după 45 de ani. Deși autoritățile mexicane au anunțat un plan pentru reglementarea chiriilor, activiștii spun că e prea târziu și insuficient. În timp ce americanii și europenii se mută în Mexic, atrași de costurile mai mici și de stilul de viață cosmopolit, în orașe tensiunile cresc și explodează în proteste marcate de violență, urmate de acuzații de xenofobie.

Data primului din seria de proteste împotriva gentrificării din Ciudad de México nu a fost aleasă întâmplător – 4 iulie, Ziua Independenței Statelor Unite. Protestatarii s-au adunat în Parque México, din cartierul Condesa – epicentrul gentrificării din capitala mexicană – pentru a-și exprima nemulțumirea față de o serie de probleme. Cei mai mulți erau furioși din cauza chiriei exorbitante, a închirierilor de tip turistic nereglementate și a fluxului nesfârșit de americani și europeni care se stabilesc în cartierele la modă ale orașului, precum Condesa, Roma și La Juárez, forțându-i pe locuitorii vechi să plece. Numai în Condesa, estimările sugerează că una din cinci locuințe este acum închiriată pe termen scurt sau folosită de turiști.

Alții s-au arătat deranjați de schimbări mai banale, dar care apar, totuși, odată cu acest aflux, cum ar fi meniurile de la restaurant – care scrise în engleză – sau faptul că sosurile picante specific mexicane sunt „îndulcite” la tarabele de tacos, pentru a se potrivi gusturilor străinilor mai sensibili. Pe măsură ce coloana de protestatari a străbătut străzile gentrificate, protestul, care era inițial pașnic, a degenerat. Manifestanți radicali au atacat cafenele și buticuri pentru turiști, au spart vitrine, au intimidat clienți, au scris diverse mesaje cu graffiti și au scandat „¡Fuera Gringo!”, adică „Gringos afară!”. La una dintre conferințele zilnice de presă pe care le susține, președinta Claudia Sheinbaum a condamnat violența, numind-o „xenofobă”.

Destinația secretă unde americanii bogați își mută averile. Aici găsesc liniște, siguranță și avantaje fiscale

22:04

Lista neagră a concedierilor din administrația locală. Ce județe reduc cel mai drastic personalul

21:11

„Oricât de legitimă ar fi cauza – cum este cea a gentrificării –, nu poți pur și simplu să le spui ‘Plecați!’ tuturor celor care sunt de alte naționalități în țara noastră”, a declarat ea.

Foto: Unsplash

Povestea Erikăi Aguilar

Dincolo de grupurile de radicali și de agitatori, motivația celor mai mulți dintre cei care au ieșit în stradă pe 4 iulie își avea rădăcinile în poveștile venite de la  diverși oameni din oraș, cum ar fi, scrie BBC, Erika Aguilar. După mai bine de 45 de ani în care familia ei a locuit cu chirie în același apartament din Ciudad de México, începutul sfârșitului a venit în 2017, în momentul în care le-a sunat cineva la ușă. Locatarii clădirii Prim – o bijuterie arhitecturală din anii 1920, situată în cartierul La Juárez –, au fost vizitați de funcționari cu ordine de evacuare.

Erika, fiica cea mare, își amintește vestea șocantă: „Au venit la fiecare apartament din clădire și ne-au spus că, până la sfârșitul lunii, trebuia să plecăm, pentru că nu ni se vor mai reînnoi contractele de închiriere. Îți poți imagina ce față a făcut maică-mea”, adaugă Erika, cu vocea tremurândă. „Locuia aici din 1977.”

Proprietarii vindeau imobilul unei companii, dar le-au făcut locatarilor o ultimă ofertă – absolut nerealistă.

„Ne-au spus că, dacă putem strânge 53 de milioane de pesos (2,9 milioane $; 2,1 milioane £) în două săptămâni, putem păstra clădirea”, își amintește ea, cu un râs amar.

„E o avere! La vremea aceea, apartamente noi se găseau între 1 și 1,5 milioane de pesos (50.000–80.000 $)”

Foto: Unsplash

„Pierderea dreptului la a sta în centru, cu tot ce implică acest lucru”

Astăzi, vechiul ei cămin este acoperit cu prelate și schele, în timp ce echipele de muncitori îl transformă în „apartamente de lux cu una, două și trei camere, destinate închirierilor pe termen scurt și mediu”, după cum se laudă site-ul companiei.

„Nu e o construcție pentru oameni ca mine”, spune, cu amărăciune, Erika. „E pentru închirieri pe termen scurt, în dolari. De fapt, chiar înainte să fim evacuați, deja apăruseră clădiri unde chiria se plătea în dolari”.

Acum, Erika și familia ei locuiesc atât de departe de centru, încât, oficial, sunt în statul vecin, la aproape două ore distanță cu transportul public. Activistul Sergio González numește asta „pierderea dreptului la centralitate, cu tot ce implică acest lucru”. Grupul său a înregistrat peste 4.000 de cazuri de „strămutare forțată a locuitorilor cu rădăcini” din cartierul La Juárez în ultimul deceniu. El însuși a fost unul dintre aceștia.

„Ne confruntăm cu ceea ce numim un război urban”, spune la unul dintre protestele ulterioare din iulie.

„Disputa e pentru pământul propriu-zis – cine are și cine nu are drepturi asupra lui”.

„Primul apartament pe care l-am închiriat aici costa cam 4.000 de pesos pe lună, în 2007”, explică Sergio. „Astăzi, același apartament costă de peste 10 ori mai mult. E un scandal. E pură speculație”.

Foto: Unsplash

Răspunsul autorităților

În fața furiei crescânde, primărița Ciudad de México, Clara Brugada, a prezentat un plan în 14 puncte pentru reglementarea chiriilor, având ca obiectiv protejarea locatarilor vechi și construirea de locuințe sociale la prețuri accesibile. Dar, pentru Sergio și pentru mii ca el, planul a venit prea târziu. El crede că administrația trebuie să facă mai mult pentru a combate gentrificarea de la rădăcină.

„Avem un guvern local și unul federal, care continuă să promoveze un model economic neoliberal. Asta nu s-a schimbat”, argumentează el.

„Chiar dacă au extins plasa de siguranță socială pentru oameni – ceea ce, personal, cred că e foarte bine –, nu au schimbat paradigma economică după care guvernează”.

El a numit măsurile primăriței „paliative”, adică o încercare de a „închide ușa grajdului după ce calul a fugit”.

Airbnb, printre vinovați

Criticii Claudiei Sheinbaum spun că, pe vremea când era primărița capitalei, nu a abordat serios problema și chiar a încurajat străinii să se mute în Ciudad de México, semnând, în 2022, un parteneriat cu Airbnb pentru a stimula turismul și nomadismul digital. Erika arată cu degetul spre mai mulți vinovați pentru schimbarea vieții familiei sale: foștii proprietari, care au vândut companiei imobiliare; guvernul orașului, care nu a protejat locatarii vechi; chiar și chiriașii înșiși, pentru că nu au acționat mai devreme împotriva gentrificării care se insinua în jurul lor.

Totuși, nu îi acuză în mod special pe străinii care au venit în număr mare, mai ales după pandemia de coronavirus. „Dacă aș fi avut posibilitatea să trăiesc mai bine în altă parte, probabil aș fi făcut-o și eu”, recunoaște ea. „Și turismul a adus beneficii Mexicului, e o sursă de venit”. Dar mulți alții, inclusiv participanți la marșuri, îi consideră pe americani și pe europeni vinovați – cel puțin parțial. Îi acuză că ignoră obiceiurile mexicane, că nu învață spaniola și că, în multe cazuri, nici măcar nu plătesc taxe.

Valul de americani înstăriți care vin spre sud este încă și mai jignitor, în contrast cu tratamentul dur aplicat mexicanilor și altor imigranți în SUA, sub administrația Trump. „Imigrația e o problemă când vine dinspre sud spre nord, dar pare acceptabilă în direcția opusă”, spun activiștii.

Foto: Unsplash

O atracție greu de ignorat

La protestul din 4 iulie, pe esplanada largă din Parque México, s-au spus și s-au scris multe: graffiti-urile cu „Yankees Out!” au fost deja acoperite cu var, iar clasele de box și salsa de dimineață continuă nestingherite – adesea în engleză, nu în spaniolă. Având în vedere costul vieții și polarizarea politică din SUA, atracția străzilor verzi din Condesa e evidentă.

„E liniște, poți merge pe jos, parcul e, desigur, o mare atracție. E pace. Ne-am bucurat mult de șederea aici”, spune Richard Alsobrooks, aflat într-o scurtă vacanță în Ciudad de México cu soția lui, Alexis, din Portland, Oregon.

Plimbându-se prin capitala mexicană, admit că le-a trecut prin minte să se mute aici într-o bună zi. „Evident, nu vrem să contribuim la gentrificare”, spune Alexis, recunoscând dimensiunea problemei.

„Dar trebuie să ai un job bun în SUA, și e clar că dolarul are aici o putere mult mai mare. Deci înțeleg atracția – mai ales pentru cei care pot lucra de la distanță”.

Richard, angajat la o mare companie americană de articole sportive, spune că „costul vieții în America e prea mare” și prea adesea construit în jurul ideii de a munci până la 70 de ani. Amândoi cred, însă, că e posibil să te muți „într-un mod corect”. „Dacă îi tratezi pe cei din jur cu respect și încerci să faci parte din comunitate, asta contează mult mai mult decât să încerci să îți însușești locul”, spune Richard.

„Exact”, îl aprobă Alexis. „Învață limba. Plătește-ți taxele!”

Foto: Unsplash

O comunitate pierdută

Totuși, viteza schimbărilor din Ciudad de México din ultimul deceniu a lăsat în urmă victime. Viața familiei Erikăi a fost dată peste cap în doar câteva luni, iar mama ei s-a luptat cu depresia. Plimbându-ne prin fostul cartier La Juárez, amintirile revin în valuri.

„Acolo era un bar grozav numit La Alegría, dincolo era tortillería [magazin de tortilla], tlapalería [magazin de fierărie], îmi luam bomboane din locul acela când eram mică”, spune Erika, arătând spre o altă prăvălie.

„Cel mai mult îmi lipsesc oamenii, comunitatea. Abia dacă mai vezi familii sau copii pe aici”. Majoritatea micilor afaceri au dispărut, înlocuite de cafenele la modă și restaurante scumpe.

„Cred că sufletul cartierului La Juárez a murit puțin”, oftează ea. „E ca și cum ai fi trăit într-o pădure, iar treptat copacii sunt smulși, până când, dintr-odată, îți dai seama că locuiești într-un deșert.”