România continuă să depindă semnificativ de importurile de componente pentru industria sa de apărare, în contextul regional actual, marcat de instabilitate la granițele estice ale Europei.
Potrivit unei informări oficiale transmise de Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului (MEDAT), nivelul de dependență față de piese din afara țării variază între 20% și 70%, în funcție de complexitatea tehnologică și gradul de integrare al fiecărui producător intern.
Fotografii: Unsplash
Majoritatea componentelor esențiale provin din state membre ale Uniunii Europene, dar și din țări terțe, partenere strategice din afara blocului comunitar, precum SUA. Printre principalii furnizori se numără națiuni cu tradiție solidă în producția militară, și anume Germania, Franța, Israel, Regatul Unit, Polonia, Austria și Italia.
În ultimii ani, autoritățile române au direcționat fonduri substanțiale către modernizarea infrastructurii industriale de apărare. Eforturile au fost concentrate pe reînnoirea liniilor de producție, implementarea de tehnologii compatibile cu cerințele NATO și UE și îmbunătățirea capacității de a fabrica echipamente militare conforme cu standardele internaționale.
Cu toate acestea, anumite subansambluri și tehnologii de nișă nu pot fi produse la nivel național, fiind necesară achiziția lor din exterior, transmite Agerpres, care citează MEDAT.
Deși ministerul nu oferă detalii cu privire la companiile implicate sau despre natura exactă a produselor importate, reprezentanții instituției precizează că tranzacțiile sunt conforme cu legislația europeană și națională privind bunurile sensibile sau cu dublă utilizare. Aceste achiziții sunt realizate exclusiv de la furnizori autorizați, în baza unor acorduri care respectă criterii stricte de securitate și trasabilitate.
Totuși, țara noastră dispune și de capacități industriale în măsură să producă integral anumite echipamente militare, fără a apela la importuri. În aceste cazuri sunt achiziționate doar materii prime sau materiale auxiliare, de regulă din spațiul european.
Având în vedere volatilitatea piețelor internaționale și riscurile geopolitice, autoritățile analizează în permanență scenarii alternative pentru diversificarea surselor de aprovizionare. În cazul întreruperii fluxurilor comerciale, s-ar putea apela la alte state partenere, precum Israel, Franța sau Polonia, care dispun de baze industriale compatibile cu cerințele armatei române.
Cu toate acestea, o astfel de recalibrare ar putea implica costuri suplimentare, cauzate de diferențele de preț, taxe vamale sau noile condiții contractuale impuse de furnizori.