La ce folosește Uniunea Europeană? „Liderii ei trebuie să dea răspunsuri ceva mai bune”

Dacă Uniunea Europeană nu prezintă un buget robust pe termen lung, în măsură să asigure soluții pentru provocările cu care se confruntă blocul comunitar, s-ar putea să nu mai aibă o altă șansă să facă asta, se arată într-o analiză Bloomberg, care pare o pledoarie pentru un grad mai ridicat de coordonare centralizată pe bătrânul continent și, totodată, un avertisment cu privire la un posibil deznodământ nefast, deocamdată nedetaliat. La ce folosește Uniunea Europeană? O dată la șapte ani, liderii săi formulează un răspuns cantitativ la această întrebare, cuprins, în mod concret, într-un buget comun pe termen lung. Acum, mai mult ca oricând, ar trebui ca acest buget să iasă bine. UE se confruntă cu unele dintre cele mai mari provocări din istoria sa, inclusiv apărarea împotriva unei Rusii care este considerată o amenințare, combaterea schimbărilor climatice și realizarea investițiilor necesare pentru a stimula competitivitatea aflată în declin. Aceste eforturi comune de adaptare ar putea avea susținerea cetățenilor europeni, care par să aibă mai mută încredere în structurile europene decât în propriile guverne. Datele Barometrului european din primăvară arată că aproape în toate țările – cu excepția Luxemburgului -, încrederea în Uniunea Europeană este mai mare decât încrederea în guvernul național. România este printre fruntașele lipsei de încredere, la egalitate cu Ungaria și Italia – cu doar 34 % grad de încredere în propriul guvern. EuroBarometrul arată că mai mult de jumătate din populația României (54%) își pune încrederea în Bruxelles. Există și țări care par să-și crediteze încă și mai puțin propriile guverne: Spania (33%), Letonia (32 %), Bulgaria (32 %), Slovacia (31%), Olanda (29% încredere în propriul guvern). Pe ultimele două locuri se clasează Grecia (24%) și, chiar pe ultimul loc, Franța, cu 23%. 

Analiza Bloomberg pornește de la noul buget multianual al Uniunii Europene pentru perioada 2028–2034, care a fost prezentat de Comisia Europeană în iulie 2025 și se ridică la aproape două trilioane de euro. În acest moment, documentul se află abia în faza incipientă, în care Parlamentul European și guvernele statelor membre își formulează pozițiile și încep să negocieze. Presa internațională, inclusiv Bloomberg, vorbește despre „doi ani de negocieri” pentru că experiența bugetelor anterioare arată că statele membre au viziuni extrem de diferite asupra nivelului cheltuielilor, asupra priorităților și asupra surselor de finanțare, iar procesul de aliniere durează de obicei între 18 și 24 de luni.

Acordul SUA-Iran aduce calm pe piețe, dar nu rezolvă criza energetică a Europei. Problemele reale abia încep

16:58

Binance va pierde permisiunea de a opera în UE, spun surse Reuters

13:26

Primele reacții au arătat deja liniile de conflict: Germania și alte state nordice sunt reticente față de creșterea cheltuielilor și față de introducerea unor noi taxe europene, Ungaria amenință că nu va accepta bugetul atâta timp cât fondurile sale rămân blocate – ca urmare a disputelor privind statul de drept, iar în plan mai larg, există divergențe legate de finanțarea tranziției energetice, inclusiv de ideea de a sprijini energia nucleară. Toate acestea transformă negocierile într-un joc de compromisuri succesive, în care fiecare stat încearcă să-și protejeze interesele naționale, în timp ce Comisia și Parlamentul promovează agenda comună europeană.

Discuțiile nu înseamnă că negocierile vor fi amânate sau blocate, ci că procesul este structural lung și complex. Bugetul nu poate fi adoptat decât prin acord unanim al tuturor celor 27 de state membre și apoi, prin validarea Parlamentului European, iar până atunci fiecare rundă de discuții va aduce ajustări, concesii și poate chiar blocaje temporare. Practic, ceea ce vedem acum este doar începutul unui maraton politic, care va dura până spre 2027, moment în care ar trebui să existe forma finală a cadrului financiar ce va guverna cheltuielile europene pentru următorul deceniu.

Unită, Europa ar avea șanse să dezvolte politici relevante

Planurile mari ar trebui să aibă o coordonare unificată, reflectată în buget. Dar țările individuale nu au, de fapt, niciun un stimulent care să le convingă să furnizeze astfel de bunuri publice cruciale atunci când beneficiile depășesc granițele lor, scrie Bloomberg. Alte uniuni — precum Australia, Canada și SUA — abordează această problemă de coordonare prin transferul unor responsabilități către un guvern federal, împreună cu bugetele aferente, care tind să ajungă la 20% sau mai mult din venitul național brut. Nu se întâmplă același lucru în UE, comentează Bloomberg. Puterile Uniunii Europene sunt sever limitate, iar bugetul său pe termen lung pentru 2021–2027 reprezintă doar 1,1% din Venitul național Brut (VNB). Această pondere este de natură să păstreze suveranitatea statelor membre, dar limitează, totodată, și ceea ce pot realiza împreună, comentează sursa citată.

Printre prioritățile absolute care ar trebui tratate la nivel comunitar – și nu la nivelul statelor individuale – Bloomberg citează apărarea. Europa are nevoie urgentă să-și intensifice capacitățile militare, în timp ce tratatul UE lasă această funcție în seama statelor individuale. O primă consecință este, în opinia analiștilor Bloomberg, o lipsă de scală și de interoperabilitate — de exemplu, 12 tipuri de tancuri principale de luptă. În plus, modelul permite cheltuieli inegale pentru o prioritate care le-ar aduce beneficii egale tuturor. Dacă statele membre și-ar uni resursele, scrie analistul Bloomberg, ar putea exploata achizițiile comune și economiile de scară pentru a-și atinge obiectivele mai repede și mai ieftin.

Foto: Unsplash

Germania se teme că banii ei vor fi prost cheltuiți

De ce nu o fac, atunci? Unele state — în special Germania și Țările de Jos — se tem că banii lor vor fi prost cheltuiți. Într-o anumită măsură, au și dreptate: cea mai mare cheltuială UE este, în prezent, sprijinul pentru fermieri – pe care Bloomberg o consideră o formă prost direcționată de asistență socială, care se scurge în prețurile terenurilor și favorizează clientelismul.

Totuși, soluția nu este atât de simplă precum par să ceară grpurile populiste, respectiv „mai puțină Europă”. Cetățenii tind să privească UE favorabil și am putea presupune că doresc ca uniunea să facă mai mult. Potrivit unei estimări, o uniune mai completă ar putea adăuga un plus cumulat de 18% la producția economică anuală în următorul deceniu. Pentru a realiza aceste beneficii, bugetul blocului trebuie să se concentreze pe domeniile în care poate oferi cea mai mare valoare, eliminând elementele care nu își au locul și asigurând finanțare adecvată pentru cele care contează.

Europenilor chiar le place UE

Dezvoltarea în „domenii care contează” ar necesita resursele unui guvern federal tradițional, comentează sursa citată. Un buget axat pe bunuri publice cu adevărat europene — precum cercetarea, protecția mediului sau conexiunile transfrontaliere ale rețelelor electrice — ar putea costa 2,4 trilioane de euro între 2028 și 2034, respectiv 1,7% din venitul național brut, potrivit think tank-ului Bruegel. Suma nu include apărarea, pentru care fondurile ar putea fi puse separat din bugetele naționale, de preferat finanțate cu obligațiuni emise în comun. Proiectele ar putea fi posibile pentru că, în general, cu câteva excepții, cetățenii Uniunii Europene par să aibă mai multă încredere în Uniune Europeană decât în guvernele lor naționale.

Sursa: Eurobarometru, primăvara 2025

În ceea ce privește apărarea, ideal ar fi ca veniturile să provină din surse dedicate, cum ar fi taxele vamale și tarifele de stimulare pozitivă (pentru țările care subfinanțează apărarea, de exemplu). Cheltuielile ar trebui monitorizate, cu accent pe beneficiul public — cu alte cuvinte, spune sursa citată, nu e suficient să constatăm că a fost construit un drum, ci să ne întrebăm dacă acest drum i-a ajutat pe oameni să ajungă unde doreau.

Foto: Unsplash

Urmează doi ani de negocieri dure

Propunerea Comisiei Europene pentru cadrul financiar 2028–2034 se concentrează pe priorități legitime și rezultate măsurabile. Urmează doi ani de negocieri dure. Chiar și mica creștere față de bugetul actual — aproximativ 0,2% din VNB, din care mai mult de jumătate reprezintă serviciul datoriei inexistente anterior — se confruntă deja cu opoziția vehementă a Germaniei. Subvențiile agricole rămân o parte consistentă a cheltuielilor.

UE trebuie să facă mai mult și mai repede, consideră Bloomberg. O acțiune îndrăzneață acum poate ajuta la atragerea trilionelor de euro din investițiile private necesare pentru atingerea obiectivelor de securitate, de creștere și de mediu ale continentului — și pentru contracararea ascensiunii populiștilor de extremă dreaptă, care au obținut mai mult de un sfert din voturi la ultimele alegeri pentru Parlamentul European. Dacă liderii Europei nu profită de această oportunitate pentru a demonstra la ce folosește UE, s-ar putea să nu mai aibă altă ocazie, scrie Bloomberg, fără a explicita deznodământul la care face trimitere.