Lux, spionaj industrial și un film de aventuri italo-chinez care zguduie Wall Street-ul

Ce au în comun yachturile de lux și spionajul industrial? Un scandal zguduie lumea afacerilor de lux, punând sub lupă producătorul italian de iahturi Ferretti, considerat o companie strategică de către guvernul Meloni. Ancheta, aflată deja pe masa procurorilor din Milano prin două dosare penale distincte, implică direct conducerea Ferretti, acționarul majoritar chinez și, indirect, autoritățile italiene.

Primele semne ale unui scandal

În primele zile ale lunii aprilie 2024, Xu Xinyu, director executiv la Ferretti și membru în consiliul de administrație al grupului chinez Weichai – acționarul principal al companiei – a observat o dubă și doi bărbați necunoscuți care stăteau în apropierea sediului elegant al Ferretti dintr-un palat milanez din secolul XVIII. Ulterior, i-a zărit pe aceiași indivizi și la hotelurile Palazzo Parigi și Mandarin Oriental, frecventate de el. Surse apropiate omului de afaceri susțin că Xu a devenit rapid convins că este urmărit .

Pentru a-și proteja siguranța, Xu a angajat o firmă privată de contrasupra­veghere. În seara de 3 aprilie, specialiștii acesteia au descoperit un microfon și un amplificator de semnal ascunse în biroul lui Xu. Alte dispozitive similare au fost găsite în biroul secretarului consiliului de administrație și în cel al traducătorului chinez-italian. Ferretti a confirmat ulterior, într-un comunicat transmis Bloomberg, că pe proprietatea sa au fost identificate astfel de aparate de supraveghere.

UE redeschide disputa privind taxarea profiturilor companiilor din energie. Șase state europene cer o soluție la nivelul Uniunii

11:48

Activele mai multor companii occidentale, transferate unei firme rusești

10:02

Tensiuni la vârful companiei și intervenția statului

Incidentul nu a fost unul izolat. În lunile premergătoare, relațiile dintre conducerea Ferretti și acționarul majoritar chinez se deterioraseră din cauza unui plan de răscumpărare a acțiunilor, care a atras atenția guvernului Meloni. În Italia, Ferretti este considerată o companie strategică, inclusiv datorită producției – chiar dacă marginale – de nave pentru poliție și paza de coastă, ceea ce îi conferă protecție suplimentară din partea statului.

Planul de răscumpărare, ce viza până la 10% din acțiuni, a fost aprobat inițial de consiliul de administrație, format din nouă membri (șase chinezi și trei italieni), deși directorii chinezi s-au opus la început, temându-se de o posibilă intervenție a statului italian prin așa-numita „golden share”. CEO-ul Alberto Galassi a notificat autoritățile italiene despre plan la începutul lunii martie, mai devreme decât anticipau partenerii chinezi, care au interpretat gestul ca o încercare de a-i marginaliza prin atragerea sprijinului guvernului italian.

Legea „golden share”, adoptată în 2012, oferă guvernului italian puteri largi de intervenție în tranzacțiile ce implică firme strategice, inclusiv în fuziuni, achiziții și răscumpărări de acțiuni. De la domeniile clasice – apărare, energie, telecomunicații – această protecție s-a extins și asupra altor sectoare, precum agricultura sau mass-media.

Desfășurarea anchetei și reacția companiei

Cazul a generat două dosare penale la Parchetul din Milano. Primul, deschis în mai 2024 la plângerea lui Xu, vizează accesul neautorizat la sisteme informatice și încălcarea vieții private de către „persoane necunoscute”. Aceste infracțiuni pot atrage pedepse civile și penale, inclusiv închisoare în cazurile grave. În ianuarie 2025, Ferretti a depus propria plângere la procuratură, declarându-se „parte vătămată” și denunțând „instalarea ilegală și necorespunzătoare a dispozitivelor de supraveghere în birourile sale”.

Ancheta este încă în fază preliminară, iar procurorii nu au decis dacă vor formula acuzații. Oficial, Ferretti neagă existența unor tensiuni cu acționarul chinez: „Acționarul și compania au menținut o relație de stimă reciprocă și colaborare deplină și constructivă de peste 10 ani”, subliniază compania.

Cronologia unui scandal discret

• 31 martie 2024 (Duminica Paștelui): Consiliul de administrație anulează planul de răscumpărare, invocând necesitatea unor analize juridice suplimentare în Italia și Hong Kong.

• 3 aprilie 2024: Firma de securitate angajată de Xu descoperă microfoanele și amplificatoarele de semnal.

• Aprilie 2024: Raportul complet al anchetei private este predat lui Xu.

• 31 mai 2024: Xu îl informează pe Galassi despre spionaj, într-o discuție directă.

• Iunie 2024: Xu reiterează îngrijorările prin e-mail, sugerând că sursa supravegherii ar putea fi chiar din interiorul companiei. Galassi cere raportul firmei de securitate pentru a lansa o investigație internă, însă Xu refuză să-l furnizeze.

• August 2024: Consiliul de administrație este reorganizat, iar Jiang Kui, executiv Weichai, devine noul președinte.

• 23 octombrie 2024: Compania inițiază o anchetă internă.

• 20 ianuarie 2025: Ferretti depune plângere la Parchetul din Milano.

Liniște publică, neliniște în culise

Deși scandalul a rămas, până acum, ascuns publicului și investitorilor, experții juridici ridică semne de întrebare privind transparența pieței:

„Unii susțin că spionajul la nivel de consiliu de administrație, cu implicații de securitate națională, ar trebui să fie dezvăluit obligatoriu investitorilor”, notează un analist.

 Ferretti, listată la bursele din Hong Kong și Milano, nu a informat publicul despre investigațiile penale sau incidentele de securitate, preferând să gestioneze criza intern și să mențină aparența unei colaborări „excelente” cu partenerii chinezi.

În lunile următoare, potrivit unor surse, unii directori Ferretti au luat în considerare înlocuirea lui Galassi. În august, consiliul de administrație a fost reorganizat, iar directorul executiv al Weichai, Jiang Kui, a devenit noul președinte al companiei. Pe 23 octombrie, compania a ordonat o anchetă internă, iar pe 20 ianuarie a depus propria plângere la parchetul din Milano.

Cazul Ferretti reflectă tensiunile tot mai mari din Europa privind investițiile străine în companii strategice și ridică întrebări despre cine deține, de fapt, controlul asupra unor active de importanță națională. Dincolo de luxul iahturilor, miza reală este una de guvernanță, securitate și transparență – aspecte care ar putea avea ecouri de durată pe piețele financiare internaționale