Un studiu publicat în revista Nature arată că nivelul mărilor urcă astăzi într-un ritm fără precedent în ultimele patru milenii. Acest lucru amenință direct marile orașe de coastă, inclusiv Shanghai și New York. Datele geologice arată că acesta este cel mai rapid ritm de creștere înregistrat în ultimii 4.000 de ani.
O echipă de cercetători coordonată de Universitatea Rutgers a descoperit că, începând cu anul 1900, nivelul mărilor a crescut cu o viteză medie de 1,5 milimetri pe an. Datele recente arată că acesta este cel mai rapid ritm de creștere înregistrat în ultimii 4.000 de ani.
Pentru a ajunge la acest studiu, oamenii de știință au analizat mii de probe geologice provenite din recife de corali antici, mangrove și alte formațiuni naturale care păstrează urme ale nivelurilor apelor. Studiul acoperă aproape 12.000 de ani, de la începutul epocii Holocene, perioada care a urmat ultimei glaciațiuni majore.
„Ritmul mediu de creștere a nivelului mării de după 1900 este cel mai rapid înregistrat în ultimii cel puțin patru milenii”, a declarat cercetătorul Yucheng Lin, autor principal al studiului și actualmente specialist în cadrul organizației australiene CSIRO.
Profesorul Robert Kopp, coautor al studiului, subliniază la rândul lui importanța acestor date.
„Aceste informații geologice ne ajută să înțelegem mai bine pericolele cu care se confruntă orașele de coastă astăzi.”
Cercetătorii au identificat două motive majore pentru accelerarea fenomenului: expansiunea termică a oceanelor și topirea ghețarilor.
Pe măsură ce clima globală se încălzește, oceanele absorb căldura și își măresc volumul. În același timp, calotele glaciare din Groenlanda și Antarctica se topesc, contribuind cu miliarde de tone de apă la nivelul mărilor.
„Oceanele încălzite ocupă mai mult spațiu. În plus, ghețarii reacționează rapid, deoarece sunt mai mici decât calotele de dimensiunea continentelor. În Groenlanda vedem o accelerare clară”, a explicat Lin.
Această combinație face ca fenomenul să fie accelerat și tot mai greu de controlat.
Studiul evidențiază faptul că orașele de coastă din China sunt printre cele mai expuse. Orașele mari precum Shanghai, Shenzhen și Hong Kong se află în zone de deltă, formate din sedimente moi și instabile, predispuse la scufundare naturală.
Fenomenul este agravat de activitatea umană. Extragerea excesivă a apei subterane accelerează tasarea solului și amplifică riscurile. În Shanghai, anumite zone s-au scufundat cu peste un metru în secolul XX, o viteză mult mai mare decât creșterea globală a nivelului mării.
„Am reușit să cuantificăm rata naturală a creșterii nivelului mării în aceste zone, dar intervențiile umane o accelerează semnificativ”, a avertizat Lin.
Deltelor le revine un rol economic și social major. Sunt fertile, accesibile pentru comerț și transport și atrag constant dezvoltare urbană. Însă tocmai această geografie le face vulnerabile.
„Chiar și câțiva centimetri de creștere a apelor sporesc dramatic riscul de inundații”, a adăugat cercetătorul.
În pofida gravității datelor, cercetarea subliniază și exemple de adaptare. Shanghai a început deja să reglementeze exploatarea apei subterane și chiar să reinjecteze apă dulce în acvifere, reducând astfel ritmul subsidenței.
„Orașul nu se mai scufundă la fel de rapid. Autoritățile au înțeles problema și au intervenit”, a spus Lin.
Hărțile de vulnerabilitate realizate în cadrul studiului vor putea ghida guvernele și planificatorii urbani în identificarea „punctelor fierbinți” și pregătirea pentru viitor.