Northeastern University rescrie harta oceanelor cu un algoritm de doar 10.000 de dolari. Ce impact are tehnologia asupra „economiei albastre”

Alan Papalia și David Rosen, cercetători la Northeastern University, una dintre universitățile de top din Statele Unite, au dezvoltat un algoritm care ar putea rescrie regulile navigației subacvatice autonome. Deși pare un detaliu tehnic, inovația lor are implicații ce depășesc sfera științei, apropiindu-se de un scenariu de intelligence. Miza este uriașă, de la cercetarea schimbărilor climatice până la controlul economic al mărilor în secolul XXI.

Miza acestui algoritm depășește cu mult sfera roboticii. În joc nu este doar controlul unor mașini subacvatice, ci accesul – precis, fiabil și economic – la o lume invizibilă, dar esențială: adâncurile oceanice. O lume care, conform unui raport recent al OECD, dacă ar fi o națiune, s-ar clasa drept a cincea economie a globului, cu un PIB estimat la 2,6 trilioane de dolari. O „țară lichidă” ce acoperă 71% din suprafața planetei, concentrează 90% din biosferă și susține securitatea alimentară a peste 3 miliarde de oameni.

Ori, algoritmul dezvoltat la Northeastern University promite să înlocuiască actualele sisteme de navigație subacvatică – costisitoare și inaccesibile pentru multe instituții – cu alternative de până la 50 de ori mai ieftine, fără a sacrifica precizia. Este, în esență, un pas decisiv către democratizarea explorării marine și accesul echitabil la o resursă strategică planetară, scrie https://news.northeastern.edu.

Euforie pe Wall Street de Crăciun: „Santa Claus rally” abia începe. Piețele ating maxime istorice, S&P 500 bifează un nou record în Ajun

18:46

ANALIZĂ

Europa în 2026: harta salariilor se redesenează, cu Estul în avantaj și România pe minus

18:06

Potențialul impact economic este colosal

Impactul este uriaș. Economia albastră — ce include pescuitul, transportul maritim, turismul oceanic și energia regenerabilă marină — valorează peste 2,6 trilioane USD, echivalentul celei de-a cincea economii globale dacă ar fi o țară. Peste 80% din bunurile comerciale ale lumii sunt transportate pe mare, iar cablurile submarine asigură 98% din traficul global de Internet.

Nu e doar despre pește sau corali. E despre petrol, gaze, minerale rare, turbine eoliene offshore, cabluri submarine, rute comerciale, turism și… despre viitorul comunicării planetare. Peste 98% din traficul internațional de Internet circulă prin aceste cabluri. În acest context, accesul la tehnologii de explorare fiabile, dar accesibile, capătă o dimensiune geopolitică.

Raportul OECD The Ocean Economy to 2050 avertizează asupra „economiei întunecate” — activități ilegale precum pescuitul pirat, transportul de droguri sau deșeurile radioactive ascunse în adâncuri. Tehnologii precum cea propusă de Northeastern University pot deveni instrumente-cheie pentru guvernele care vor să combată aceste fenomene și să recâștige controlul asupra unei resurse vitale.

Iar pentru a controla, trebuie să cunoști. Să mapezi. Să navighezi. Aici intervine algoritmul lui Papalia: o unealtă care face această cartografiere accesibilă nu doar marilor puteri, ci și țărilor în curs de dezvoltare, cercetătorilor independenți, organizațiilor ecologiste.

Algoritmul care „închide cercul” în navigația subacvatică

Navigația subacvatică nu este ușoară. Fără GPS (care nu funcționează sub apă), cercetătorii folosesc senzori acustici care măsoară distanțele până la puncte fixe sau mobile. Problema? Senzorii spun doar cât de departe ești, nu și în ce direcție.

Rezultatul este o „localizare circulară”: robotul știe că se află la o anumită distanță de un punct, dar nu știe unde anume pe acel cerc. Dacă ai mai mulți senzori, poți încerca o triangulație. Dar chiar și așa, fără o estimare bună inițială, poți greși radical poziția.

Papalia și Rosen au creat un algoritm care elimină această ambiguitate, oferind o estimare sigură a poziției robotului. În termeni practici, fac dintr-un senzor ieftin un ghid precis. „Nu vrem senzori mai buni. Vrem algoritmi mai deștepți”, spune Papalia.

Roboți în Arctica, algoritmi în războiul climatic

Una dintre cele mai spectaculoase aplicații ale acestei tehnologii vine din zona cercetării climatice. Profesorul Hanu Singh, mentorul lui Papalia, folosește de ani buni roboți autonomi pentru a studia ghețarii din Arctica.

„Hanu a depus eforturi considerabile pentru a trimite roboți sub calota glaciară, iar acest lucru este extrem de important, deoarece nu înțelegem pe deplin mecanismele topirii gheții marine, iar aproximativ jumătate din creșterea nivelului mării provine din topirea gheții.”, explică Papalia, scrie https://news.northeastern.edu.

Adică acolo unde omul nu poate merge, nici drona nu poate zbura, și unde un centimetru de eroare poate însemna o catastrofă științifică.

Inteligența artificială Sursă foto: Shutterstock

Mai mult decât robotică. Este un manifest științific.

Papalia spune clar: acest algoritm nu este doar pentru roboticieni. Este pentru toți cei care au nevoie de date precise din medii ostile: cercetători în biologie marină, geofizicieni, ecologiști, chiar și autorități guvernamentale.

„Ne dorim să le putem oferi cercetătorilor roboți fiabili, astfel încât să îi poată folosi, să fie ambițioși în obiectivele lor științifice și să studieze cu adevărat lucrurile care contează”, spune Papalia.

Iar în spatele acestei declarații stă o filozofie simplă, dar puternică: știința trebuie eliberată de monopolul echipamentelor scumpe.

Democratizarea oceanelor sau începutul unei noi curse

Există, totuși, și o întrebare strategică: cine va folosi această tehnologie? Dacă algoritmul e open-source, atunci și China, și Rusia, și orice alt actor geopolitic cu interese maritime îl pot integra în propriile sisteme. Am putea asista la o nouă cursă a înarmărilor subacvatice — nu cu submarine nucleare, ci cu flote de roboți autonomi, capabili să navigheze discret și să colecteze informații strategice în zone inaccesibile ochiului uman.

Însă alternativa, aceea de a menține monopolul asupra unor tehnologii inaccesibile financiar pentru majoritatea actorilor globali, ar echivala cu stagnare științifică, adâncirea inechităților și consolidarea unor relații de dependență tehnologică.

Ceea ce au făcut Papalia și Rosen nu e un simplu progres tehnologic. Este o declarație de război împotriva ineficienței, un act de democratizare științifică, și un semnal că lumea din adâncuri nu va mai fi exclusiv domeniul marilor puteri.