Inteligența artificială (AI) este văzută din ce în ce mai mult un catalizator al progresului științific, însă un episod petrecut la o renumită universitate din Statele Unite arată cât mică este distanța dintre entuziasmul academic și rigoarea științifică.
Institutul Tehnologic din Massachusetts (MIT), una dintre cele mai prestigioase instituții de cercetare din lume, a cerut retragerea unei lucrări care analiza impactul AI asupra creativității și productivității în cercetare, la doar câteva luni după ce o promovase intens.
Fotografii: Unsplash.com
Lucrarea, semnată de un doctorand de la renumita instituție de învățământ superior, susținea că oamenii de știință care integrează unelte bazate pe inteligență artificială în procesul de cercetare produc mai multe descoperiri. Totuși, în mod paradoxal, aceștia sunt mai puțin mulțumiți de rezultatele muncii lor, potrivit Gizmodo.
Studiul a generat numeroase reacții, fiind lăudat de economiști de renume, precum Daron Acemoglu, laureat al Premiului Nobel, care l-a descris drept „remarcabil”. Un expert în informatică și știința materialelor a ridicat o serie de semne de întrebare cu privire la acuratețea instrumentelor AI folosite și la contribuția reală a acestora în procesul de inovare.
Drept urmare, MIT a demarat o reevaluare internă. Universitatea a anunțat că nu poate garanta nici sursa, nici validitatea datelor și că are „rezerve serioase” privind autenticitatea concluziilor.
Fără a oferi detalii clare, invocând confidențialitatea academică, MIT a cerut eliminarea studiului de pe platforma de preprinturi arXiv și retragerea acestuia din procesul de „peer-review” al prestigiosului „Quarterly Journal of Economics”, NDTV.com.
Cercetătorul care a realizat lucrarea nu mai este afiliat instituției, iar incidentul este văzut de unii ca o pierdere de credibilitate pentru domeniul emergent al analizei AI aplicate științei. David Autor, economist în cadrul MIT, care anterior a susținut public cercetarea, a declarat pentru Wall Street Journal că retragerea este „mai mult decât jenantă, este devastatoare”.
Într-o perioadă în care inteligența artificială este prezentată ca motor al unei noi ere a inovației științifice, acest caz arată cât de esențială este validarea riguroasă a datelor și metodei, mai ales când concluziile promit o revoluție a productivității în cercetare. Dacă inteligența artificială promite să transforme fundamental modul în care inovăm, trebuie să ne asigurăm că nu grăbim validarea promisiunilor în detrimentul adevărului științific.