Politica lui Trump pentru Africa e limpede: „Comerț, nu ajutor”. Dar, care vor fi costurile?

După luni de mesaje contradictorii privind tarifele vamale, interdicțiile de călătorie, ajutorul umanitar și acordurile privind resursele minerale, administrația Trump pare să-și fi clarificat direcția relației Statelor Unite cu Africa. „Trecem de la ajutor, la comerț”, a declarat președintele american săptămâna asta, în cadrul unei întâlniri cu cinci lideri vest-africani la Casa Albă. În teorie, ar fi un nou început. În practică, această schimbare ar putea aduce doar resentimente, nemulțumire și o competiție deja pierdută cu China, comentează Bloomberg.

De la summit la supărare

Luna iunie a fost marcată de o serie de inițiative diplomatice și comerciale majore din partea SUA: un acord privind pacea și mineralele între Republica Democrată Congo și Rwanda, summitul SUA-Africa din Angola, și vizita liderilor din Gabon, Guinea-Bissau, Liberia, Mauritania și Senegal la Washington. Toate, încadrate într-o retorică optimistă despre „potențialul uriaș” al continentului.

Dincolo de strângeri de mâini și de fotografii, politica SUA a ridicat obstacole serioase, comentează sursa citată. Tarifele vamale impuse exporturilor africane – considerate de mulți lideri de pe continent ca fiind „abuzive” – au provocat deja panică economică. În Lesotho, de exemplu, unde rata șomajului atinge 38%, guvernul a declarat stare de urgență după introducerea unei taxe de 50%, care amenință cu închiderea fabricilor de textile și pierderea a peste 40.000 de locuri de muncă.

Bursa de Valori București a pierdut aproape 4 miliarde de lei din capitalizare într-o săptămână

10:23

Investițiile globale în centrele de date ar putea ajunge la 2.100 de miliarde de dolari până în 2028

17:34

Visa ban, „insultă pentru toți africanii”

Noua abordare comercială a SUA este însoțită de restricții severe de viză, care afectează direct mobilitatea oamenilor de afaceri și a profesioniștilor africani. Extinderea listei de interdicții de călătorie la 36 din cele 54 de state africane a provocat un val de critici. Un caz simbolic: echipa feminină de baschet a Senegalului a fost nevoită să anuleze un cantonament în SUA, după ce mai multe sportive nu au primit viză.

La summitul din Luanda, președintele Comisiei Uniunii Africane, Mahamoud Ali Youssouf, a declarat clar: „Nu putem accepta interdicții de viză și tarife vamale care nu respectă regulile OMC”.

Foto: Unsplash

China – alternativa politicoasă

În contrast cu abordarea unilaterală și uneori condescendentă a Washingtonului, scrie Bloomberg, Beijingul a anunțat, recent, zero taxe vamale pentru 100% dintre liniile tarifare ale celor 53 de state africane cu care întreține relații diplomatice. China nu doar că a devenit principalul partener comercial al Africii încă din 2009, dar își consolidează influența într-un ritm accelerat: în 2024, schimburile comerciale China-Africa au atins 295 miliarde de dolari, față de doar 71,6 miliarde între Africa și SUA.

Un sondaj Afrobarometer, realizat în mai, arată că 60% dintre africani consideră China o influență pozitivă, față de doar 53% pentru SUA.

Ajutorul umanitar – tăiat cu bisturiul

Politica „trade not aid” are implicații dramatice și pentru sănătatea publică pe continentul african. Potrivit unui model citat de revista Nature, reducerile drastice ale ajutorului american pentru programele dedicate tuberculozei, HIV, planificării familiale și sănătății materne și infantile ar putea duce la moartea a 25 de milioane de persoane în următorii 15 ani. Centrul African pentru Controlul Bolilor estimează între 2 și 4 milioane de decese suplimentare pe an.

Comerț fără respect?

Președintele Trump a declarat că dorește acorduri, nu dependență. Dar stilul său – marcat de gafele diplomatice (precum remarca despre cunoștințele de engleză ale președintelui Liberiei sau confuzia privind Congo) – nu inspiră încredere. De altfel, președintele Ghanei a reacționat dur în urma unui comentariu fals al lui Trump privind „genocidul alb” din Africa de Sud, spunând că acțiunile liderului american reprezintă „o insultă pentru toți africanii”.

În schimb, președintele Rwandei, Paul Kagame, s-a declarat, în februarie, de acord cu Trump, după ce SUA au înghețat ajutorul pentru țara sa.

Între realpolitik și resentiment

Dacă politica SUA în Africa pare acum mai clară, nu același lucru se poate spune despre șansele sale de succes. Într-o competiție tot mai evidentă cu China, Washingtonul pare să pornească de pe o poziție defensivă, cu mai puțină simpatie din partea celorlalți, mai puțină prezență economică și un stil de negociere adesea perceput ca fiind dominator.

Trump are dreptate într-un punct, apreciază Bloomberg: Africa nu trebuie să rămână captivă ajutorului extern. Însă, felul în care sunt negociate noile parteneriate – cu transparență, respect și incluziune – va decide dacă politica sa va aduce prosperitate sau doar o nouă formă de extracție economică.