Programul „Golden Dome” al lui Trump ar putea deveni o catastrofă, avertizează un expert militar

Pe 20 mai 2025, Donald Trump a anunțat unul dintre cele mai ambițioase și controversate programe de apărare din istoria Statelor Unite: „Golden Dome”. Cu un buget propus de 175 de miliarde de dolari, proiectul are ca obiectiv crearea unui scut antirachetă cuprinzător, menit să protejeze SUA de amenințările nucleare, inclusiv rachete balistice intercontinentale (ICBM) și arme hipersonice. Trump dorește ca programul să fie finalizat înainte de încheierea mandatului său, în ianuarie 2029.

Inspirat de sistemul israelian Iron Dome, planul prevede o rețea globală de detectoare și interceptori amplasați atât pe sol, cât și în spațiu, capabili să doboare rachetele inamice înainte ca acestea să ajungă pe teritoriul american. Deși administrația nu a oferit detalii concrete despre modul de funcționare, criticii consideră că ideea este nu doar nerealistă, ci și periculoasă și destabilizatoare.

O linie roșie în spațiu

„Golden Dome este ca o reluare a Inițiativei Strategice de Apărare (SDI)”, afirmă Dr. Michael Mulvihill, cercetător și expert în consecințele geopolitice și tehnologice ale înarmării spațiale, pentru BBC Science Focus.

Care este țara europeană cu cele mai curate supermarketuri

21:16

Căutările de cadouri de Crăciun cu ajutorul AI devin motorul cu cea mai rapidă creștere a traficului online

20:20

SDI, cunoscută drept „Războiul Stelelor”, a fost un proiect propus de președintele Ronald Reagan în anii ’80, menit să folosească lasere și sateliți pentru a intercepta rachetele sovietice, dar a fost abandonat din cauza costurilor și dificultăților tehnologice.

Mulvihill avertizează că „Golden Dome” riscă să reînvie aceleași erori, cu consecințe mult mai grave pentru securitatea spațiului cosmic. Deși spațiul a fost folosit de mult timp pentru operațiuni militare pasive, precum navigație și comunicații, acesta nu a fost niciodată un domeniu de luptă deschis. Tratatul privind spațiul cosmic interzice explicit utilizarea spațiului în scopuri militare ostile.

Implementarea „Golden Dome” ar putea schimba acest status quo, devenind „un declanșator pentru înarmarea spațiului și desfășurarea unor sisteme dezvoltate în ultimii ani”, spune Mulvihill.

Mai mult, nu este vorba doar despre SUA. Dacă americanii vor avea „Golden Dome”, China și alte puteri spațiale precum Rusia vor dori să dezvolte sisteme similare, ceea ce ar putea declanșa o cursă a înarmării orbitale.

Riscuri de proliferare și destabilizare

Criticii, inclusiv Mulvihill, susțin că un scut antirachetă spațial ar putea avea efectul opus celui dorit, făcând lumea mai puțin sigură. Motivul este simplu: dacă o parte dezvoltă un sistem capabil să doboare rachete, cealaltă parte va încerca să-l copleșească prin creșterea numărului de rachete.

„Aceasta a fost mereu problema sistemelor anti-rachetă balistice,” explică Mulvihill. „Le poți supraîncărca. Așa a fost în anii ’60 și ’70, când SUA și URSS au adăugat tot mai multe focoase. Rezultatul? Mai multe rachete, nu mai puține.”

Orice sistem de apărare are limite. Războiul Rece ne-a învățat că superputerile vor produce câte focoase sunt necesare pentru a garanta că măcar una trece. „Golden Dome” riscă să repete acest ciclu, dar la o scară mult mai mare.

Spațiul orbital, tot mai aglomerat și periculos

Un studiu din 2024 publicat în Nature Sustainability arată că numărul sateliților din orbita joasă a Pământului va depăși 100.000 până în 2034. NASA estimează că există deja peste 25.000 de fragmente de deșeuri spațiale mai mari de 10 cm și aproximativ 500.000 de fragmente mai mici.

Chiar și fără arme, spațiul devine tot mai dificil de navigat. Adăugarea a mii de sateliți militari crește riscul coliziunilor și al generării de noi fragmente periculoase.

„Dacă unul dintre interceptorii spațiali este lovit sau explodează, nu pierzi doar un satelit, ci poți bloca orbite întregi pentru ani de zile,” avertizează Mulvihill.

El face o analogie sumbră: „În războiul naval, o navă scufundată iese din luptă. În spațiu, epava rămâne acolo, orbitând Pământul cu mii de kilometri pe oră.”

Este „Golden Dome” fezabil?

Dincolo de riscurile geopolitice și ecologice, „Golden Dome” se confruntă cu o problemă fundamentală: poate funcționa?

Sistemul ar putea intercepta amenințări lente, precum drone sau rachete cu rază scurtă, dar pentru rachetele balistică intercontinentale (ICBM-uri) provocarea este mult mai dificilă.

„Dezactivarea unei ICBM în faza de lansare este extrem de dificilă,” explică Mulvihill. „Racheta va fi lansată dintr-o țară străină – poate China Centrală sau Rusia Centrală – și ai aproximativ două minute să o detectezi și să o ții sub observație.”

Pentru a acoperi global această fereastră scurtă de timp, ar fi necesar un număr imens de interceptori spațiali.

Cât de mulți? Un raport din februarie 2025 al American Physical Society (APS) estimează că pentru a intercepta un singur ICBM nord-coreean în faza de lansare ar fi nevoie de peste 1.000 de arme orbitale. Dacă sunt lansate zece rachete în succesiune rapidă, ar trebui aproximativ 10.000 de interceptori.

Costurile ar fi astronomice, iar vulnerabilitatea la atacuri anti-satelit (dezvoltate de țări precum Rusia) este ridicată.

Raportul APS concluzionează:

„Crearea unei apărări fiabile și eficiente împotriva chiar și a unui număr mic de ICBM-uri nucleare relativ nesofisticate rămâne o provocare uriașă. Puține dintre problemele majore au fost rezolvate și multe vor rămâne nerezolvate în următorii 15 ani și probabil mai mult.”

Nu este un nou „Iron Dome”

„Golden Dome” își trage numele și inspirația din „Iron Dome” al Israelului, dar comparația este înșelătoare.

„Toată lumea se raportează la succesul Iron Dome, dar trebuie să ne amintim că acesta apără împotriva rachetelor cu altitudine mult mai mică și chiar a unor rachete portabile,” spune Mulvihill. „Când vorbim de ICBM-uri, e cu totul altceva.”

Deocamdată, „Golden Dome” pare să fie în curs de implementare, dar Mulvihill este sceptic că este vorba de un plan serios de apărare.

„Bănuiesc că este mult teatru politic și un nivel egal de oportunism din partea industriei aerospațiale,” conchide el.