Cu o ultimă flacără spre cer, Japonia încheie una dintre cele mai remarcabile epoci ale ingineriei sale spațiale. Racheta H-2A, simbol al preciziei și fiabilității, își face ieșirea din scenă lansând satelitul climatic GOSAT-GW, într-o misiune care nu marchează un sfârșit, ci deschiderea unei noi frontiere pentru cercetarea globală și inovația japoneză.
Într-un moment marcat de emoție, istorie și ambiție, Japonia a încheiat oficial un capitol definitoriu al programului său spațial: lansarea ultimei rachete H-2A, încheind o carieră tehnologică ce a durat aproape un sfert de secol. Transportând satelitul climatic GOSAT-GW sau Ibuki GW, vehiculul a decolat duminică de la centrul spațial Tanegashima, oferind un ultim spectacol de forță inginerească, discreție niponă și fiabilitate recunoscută internațional.
Lansată pentru prima dată în 2001, H-2A a fost coloana vertebrală a programului spațial japonez. Cu un singur eșec – în noiembrie 2003, când un booster nu s-a separat – racheta a devenit un simbol al rigurozității inginerești. Cu o rată de succes de 98% și 44 de lansări consecutive fără incidente, H-2A a fost apreciată ca unul dintre cele mai fiabile vehicule orbitale din lume, în ciuda costurilor sale relativ ridicate.
Transportat cu succes în orbită, GOSAT-GW (Global Observing Satellite for Greenhouse Gases and Water Cycle) este un instrument de referință pentru cercetarea climatică globală. Dezvoltat de Mitsubishi Electric pentru JAXA, satelitul de 2.600 kg va observa concentrațiile atmosferice de CO₂, CH₄ și alți compuși-cheie, cu o rezoluție sporită, folosind un spectrometru avansat și un radiometru pentru evaluarea umidității solului, mărilor și norilor.
Spre deosebire de predecesorii săi, GOSAT-GW va produce date cu acces deschis pentru comunitatea științifică internațională – inclusiv pentru agenții precum NOAA (SUA) și ECMWF (UE), devenind un pilon al monitorizării climatice globale în contextul accelerării crizei climatice.
Ce este schimbarea climatică
Schimbarea climatică se referă la modificările pe termen lung ale temperaturilor și tiparelor meteorologice ale Pământului. Deși astfel de schimbări pot apărea natural, începând cu secolul al XIX-lea, activitățile umane – în special arderea combustibililor fosili – au devenit principala cauză a încălzirii globale. Aceasta duce la topirea ghețarilor, creșterea nivelului mărilor, fenomene meteorologice extreme și pierderi de biodiversitate. Pentru mai multe informații, consultă sursa oficială: Organizația Națiunilor Unite – Ce este schimbarea climatică.
În cele 50 de zboruri ale sale, H-2A a livrat misiuni emblematice:
• Hayabusa2 – care a prelevat și adus pe Pământ mostre de pe asteroidul Ryugu (2014)
• Akatsuki – explorator al atmosferei venusiene
• SLIM – prima misiune lunară japoneză de tip „pinpoint landing” (2024)
• Misiuni militare – sateliți de recunoaștere pentru Ministerul Apărării
Totodată, racheta a servit clienți internaționali, printre care Telesat, Inmarsat, dar și Agenția Spațială a Emiratelor Arabe, căreia i-a lansat sonda Hope spre Marte în 2020.
Odată cu retragerea H-2A, Japonia își reorientează eforturile către noul sistem H3, dezvoltat tot în colaborare JAXA – Mitsubishi Heavy Industries (MHI). Dacă H-2A avea costuri ce depășeau 90 de milioane de dolari per lansare, H3 promite o reducere cu până la 50%, fără a sacrifica capacitatea de transport sau fiabilitatea. Obiectivul: poziționarea Japoniei ca jucător competitiv pe piața globală a lansărilor comerciale.
După un debut eșuat în 2023, în care a fost distrus în aer din cauza unui defect la treapta secundară, H3 a revenit în forță: patru lansări consecutive reușite în 2024-2025. Cu o capacitate crescută (până la 6,5 tone pe orbita LEO) și adaptabilitate modulară, H3 va deveni baza lansărilor japoneze pentru următoarele decenii.
Dincolo de spectacolul tehnologic, acest moment marchează o repoziționare strategică. Într-un climat geopolitic volatil, autonomia în lansările spațiale este esențială nu doar pentru explorare, ci și pentru securitate națională, comunicații, navigație și culegere de informații. Japonia, alături de SUA, Europa și India, investește masiv în infrastructură orbitală, dar păstrează o filozofie diferită: rafinament în loc de cantitate, constanță în loc de propagandă.
Lansarea finală a H-2A nu este despre nostalgie, ci despre continuitate. Japonia nu iese din scenă, ci intră într-o nouă etapă, cu lecțiile trecutului și viziunea viitorului. Într-o lume în care viteza și costul dictează, Japonia mizează pe fiabilitate, sustenabilitate și parteneriate științifice globale.