România își menține poziția în clasamentul mondial al calității vieții, fără progrese vizibile, într-un context global marcat de încetinirea dezvoltării sociale. Cel mai recent raport al Social Progress Imperative, realizat cu sprijinul Deloitte, arată că țara noastră ocupă în continuare locul 45 din 171 de state analizate, cu un scor de 74,49 din 100.
Rezultatul este aproape identic cu cel din anul anterior, confirmând o tendință de stagnare, în condițiile în care numeroase economii din lume înregistrează dificultăți în transformarea creșterii economice în bunăstare reală pentru cetățeni, conform unui raport al Social Progress Imperative.
Analiza indică evoluții mixte pentru România. Țara noastră a urcat în clasamentul global la capitolul nevoi de bază, ajungând pe locul 45, de la poziția 49 în anul precedent. În același timp, la categoria oportunități se menține pe aceeași poziție, iar la bunăstare înregistrează o ușoară scădere, coborând pe locul 63.
Cele mai bune rezultate sunt înregistrate în domenii precum nutriția și îngrijirile medicale, unde România ocupă locul 36 la nivel global, precum și în sectorul locuințelor, unde se menține tot pe poziția 36. De asemenea, se remarcă o îmbunătățire semnificativă în ceea ce privește accesul la apă și servicii de salubritate, unde țara noastră a urcat până pe locul 58.
Cu toate acestea, raportul evidențiază vulnerabilități majore în domenii critice. Educația de bază și sănătatea rămân punctele slabe, România situându-se abia pe locul 86 la ambele capitole. Aceste rezultate plasează țara în urma unor state cu nivel economic similar, precum Polonia, Ungaria sau Grecia.
Raportul subliniază o tendință globală: legătura dintre creșterea economică și progresul social devine tot mai fragilă. Deși România a înregistrat în ultimii ani unele dintre cele mai rapide ritmuri de creștere economică din Uniunea Europeană, acest avans nu se reflectă pe deplin în calitatea vieții populației.
Investițiile nu sunt întotdeauna direcționate strategic către infrastructura socială, educație sau sănătate, iar acest lucru limitează impactul asupra bunăstării generale.
„Una dintre tendințele evidențiate de raport este slăbirea relației dintre performanța economică și progresul social în ultimii ani, în special după pandemia COVID-19. Această evoluție este vizibilă și în România, o economie care a înregistrat unul dintre cele mai rapide ritmuri de creștere din Uniunea Europeană, dar care continuă să se confrunte cu provocări în domenii precum educația, sistemul de sănătate sau reducerea inegalităților regionale. Pentru a avea o creștere economică cu efecte pozitive asupra nivelului de bunăstare a cetățenilor, sunt necesare măsuri care să asigure nu doar păstrarea ritmului de creștere a investițiilor publice și private (cu capital străin și local), ci și direcționarea lor strategică spre infrastructura socială și spre anumite regiuni geografice și industrii”, a declarat Alexandru Reff, Country Managing Partner, Deloitte România și Moldova, citat în prezentarea raportului.
În acest context, specialiștii atrag atenția că este nevoie de politici publice care să reducă inegalitățile regionale și să sprijine domeniile esențiale pentru dezvoltarea pe termen lung.
Progresul social la nivel global a înregistrat schimbări semnificative în ultimul deceniu, însă evoluțiile nu sunt uniforme între regiuni și economii. Datele analizate arată că, începând din 2011, cele mai consistente îmbunătățiri au fost înregistrate în domenii precum accesul la informație și comunicații, locuințe, educație avansată, dar și în infrastructura de apă și salubritate.
La nivel global, clasamentul este dominat în continuare de statele nordice, cu Norvegia pe primul loc cu 91,73 puncte (față de 91,95 în anul anterior), urmată de Danemarca, Finlanda și Suedia. Aceste țări înregistrează scoruri de peste 90 de puncte, însă chiar și în cazul lor se observă o ușoară stagnare sau scădere.
Totuși, unele state au reușit să avanseze rapid în clasamentele internaționale. Țări precum Fiji, Arabia Saudită și Republica Moldova sunt evidențiate drept exemple de creștere accelerată a progresului social, pe fondul investițiilor și reformelor din ultimii ani.
În rândul celor mai puternice economii ale lumii, grupate în G7, evoluțiile au fost mixte. Germania și Japonia conduc clasamentul progresului social în interiorul grupului, în timp ce alte state înregistrează stagnări sau chiar regres.
Italia a avut o perioadă de creștere puternică între 2015 și 2022, însă ulterior ritmul s-a temperat. În același timp, Marea Britanie și Franța nu au reușit să își îmbunătățească semnificativ pozițiile în ultimii ani, iar Statele Unite au ajuns pe ultimul loc în cadrul grupului.
Deși economia britanică și-a revenit după șocul provocat de pandemia de COVID-19, progresul social nu a urmat aceeași traiectorie. Marea Britanie a coborât cinci poziții în clasamentul global din 2011 până în prezent, semnalând o ruptură între creșterea economică și bunăstarea populației.
La nivel regional, Europa continuă să fie una dintre cele mai performante zone, cu un scor general de 79,18 puncte, situându-se pe locul al doilea la nivel global, după America de Nord. Îmbunătățirile cele mai vizibile în Europa vizează calitatea aerului, deși progresul global în acest domeniu rămâne lent.
În paralel, economiile emergente au evoluții diferite. Brazilia rămâne lider în rândul statelor cu populații mari, susținută de redresarea economică recentă. Indonezia, Bangladesh și Nigeria au înregistrat creșteri constante în ultimii ani.
Pe de altă parte, unele state se confruntă cu reculuri semnificative. Etiopia a înregistrat cea mai puternică încetinire după 2020, iar Pakistan și Rusia sunt, de asemenea, în scădere, pe fondul instabilităților economice și geopolitice.
Raportul arată că aproape o treime dintre țările analizate au înregistrat scăderi în domeniul progresului social în ultimul an. Această tendință este vizibilă inclusiv în economii dezvoltate, unde creșterea economică nu mai garantează automat îmbunătățirea nivelului de trai.
Exemplele internaționale sunt relevante: deși Statele Unite au un PIB pe cap de locuitor comparabil cu cel al Danemarca, scorul lor de progres social este semnificativ mai redus. În mod similar, țări cu economii mai mici reușesc uneori să ofere un nivel de bunăstare comparabil cu cel al unor economii puternice.
Pentru România, menținerea pe locul 45 reflectă o stabilitate aparentă, dar și un risc major de rămânere în urmă. Deși există progrese punctuale, acestea nu sunt suficiente pentru a reduce decalajele structurale față de alte state europene.
Raportul sugerează că viitorul depinde de capacitatea autorităților de a transforma creșterea economică în politici eficiente pentru cetățeni. Fără investiții coerente în educație, sănătate și infrastructură socială, avansul economic riscă să rămână fără impact real asupra calității vieții.