România se află în topul țărilor europene al proprietarilor de locuințe. 30% dintre românii care dețin un imobil au în portofoliu și o a doua locuință

Potrivit unui raport realizat de compania internațională de imobiliare Re/Max, 30% dintre românii care sunt proprietari au în portofoliu și o a doua locuință – procentaj care plasează țara noastră mult peste media europeană de 25%. 

Europa, continentul proprietarilor de case – dar nu toți își permit două

La nivel european, 69% dintre cetățeni sunt proprietari de locuințe, ceea ce confirmă că visul de a avea propria casă este atins de majoritatea populației. Însă dintre aceștia, un sfert dețin chiar și o reședință secundară, fie pentru vacanțe, fie ca investiție.

Țara care conduce clasamentul este Bulgaria, unde aproape jumătate dintre proprietari (46%) dețin o a doua casă. Aici, tradiția de a investi în proprietăți este foarte puternică, iar procentul celor care au măcar o locuință este de 80%, comparativ cu media europeană de 63%. În plus, 82% dintre bulgari se declară mulțumiți de condițiile lor de trai, un indicator mai ridicat decât media continentală de 76%.

Românii au comandat cu aproape 30% mai multe produse de Halloween în 2026. Dovlecii și decorațiunile luminoase, printre preferate

14:07

Puterea de cumpărare a europenilor ajunge la 21.153 de euro în 2026. România coboară pe locul 32, cu 11.283 de euro pe locuitor

12:22

Pe locurile următoare se află Grecia (39%) și Croația (37%), două țări unde tradiția caselor de vacanță și interesul pentru locuințe în zone turistice au ridicat nivelul deținerii secundare. România ocupă locul patru, cu 30%.

La polul opus, Țările de Jos și Irlanda înregistrează printre cele mai scăzute procente. Doar 8% dintre olandezi și 11% dintre irlandezi dețin o a doua locuință, iar principalul motiv îl reprezintă costurile ridicate ale pieței imobiliare. În Irlanda, 71% dintre oameni consideră că proprietățile sunt mult prea scumpe, iar 18% sunt nemulțumiți de condițiile de locuit – cel mai mare procent de insatisfacție din întreaga Uniune Europeană.

De ce își doresc europenii o a doua casă: vacanțe, pensie și investiții

Raportul Re/Max arată clar că o a doua locuință nu este doar o chestiune de statut, ci și o investiție în stilul de viață. Aproape jumătate dintre cei care au o reședință secundară o folosesc drept casă de vacanță (44%), alegând să petreacă weekendurile sau concediile într-un loc retras.

Un alt sfert (23%) privesc a doua casă ca pe o opțiune pentru viitor, intenționând să se mute acolo după pensionare, în căutarea unei vieți mai liniștite. Totodată, unii europeni folosesc locuința suplimentară ca sursă de venit: 16% o închiriază pe termen lung, iar alți 16% prin platforme precum Airbnb. Există și cei care o văd strict ca investiție financiară (14%) sau ca soluție pentru a locui alternativ între două orașe (10%).

În 39% din cazuri, a doua locuință se află în aceeași țară cu reședința principală. Totuși, locuitorii din regiunile cu climă mai rece, precum Irlanda, tind să investească în locuințe secundare situate în străinătate, în special în zone mai însorite și mai accesibile.

Mai mult, 13% dintre proprietarii care nu dețin încă o a doua casă declară că intenționează să își cumpere una în viitor, semn că fenomenul are potențial de creștere chiar și într-un context economic dificil.

Românii – proprietari de două locuințe

Pentru români, casa este mai mult decât un acoperiș deasupra capului – este o garanție a stabilității și un simbol al reușitei personale. Din acest motiv, România a ajuns printre țările cu cea mai mare rată a proprietarilor de a doua casă din Uniunea Europeană.

De multe ori, a doua locuință este moștenită în familie sau achiziționată într-o zonă rurală, unde prețurile sunt mai accesibile. Totuși, există și un apetit crescut pentru locuințe de vacanță pe litoral sau la munte, dar și pentru apartamente destinate închirierii, mai ales în marile orașe universitare precum București, Cluj-Napoca sau Iași.

Dorința de a investi în imobiliare, dublată de o ofertă limitată pe piața urbană, a contribuit la creșterea constantă a prețurilor la locuințe.