Românii muncesc cel mai puțin din întreaga Uniune Europeană, potrivit celor mai recente date publicate de Eurostat. În 2024, durata medie estimată a vieții active profesionale în UE a ajuns la 37,2 ani, însă România s-a plasat pe ultimul loc, cu doar 32,7 ani dedicați muncii de-a lungul vieții. Această diferență semnificativă față de media europeană scoate la iveală o realitate îngrijorătoare: românii petrec cu aproape cinci ani mai puțin în câmpul muncii decât cetățenii altor state membre. Fenomenul are implicații ample asupra sustenabilității sistemelor de pensii, asupra veniturilor personale și a contribuțiilor sociale, dar și asupra modului în care România își structurează politicile de angajare și de menținere a populației active pe piața muncii.
Conform celor mai recente statistici Eurostat, în anul 2024, România se află în fruntea țărilor europene cu cea mai scurtă durată estimată a vieții active profesionale. Durata medie așteptată a perioadei în care un român muncește efectiv pe parcursul vieții este de doar 32,7 ani. Acest rezultat o plasează cu mult sub media Uniunii Europene, care în 2024 a ajuns la 37,2 ani. România este astfel alături de câteva alte țări din sudul Europei, precum Italia (32,8 ani), Croația, Grecia și Bulgaria (toate în jur de 34,8 ani), în rândul statelor cu cele mai scurte durate de muncă pe durata întregii vieți.
Raportul Eurostat conține durata așteptată a vieții active, realizat pentru toate cele 27 de state membre ale UE, dar și pentru câteva țări din Spațiul Economic European și cele candidate la aderare. În ansamblu, între 2015 și 2024, durata de muncă estimată a crescut constant în țările europene, de la o medie de 34,9 ani la 37,2 ani, cu o scădere minoră în 2020 din cauza pandemiei de COVID-19. România însă este singura țară din Uniunea Europeană care înregistrează o ușoară scădere, de 0,1 ani, în această perioadă.
Țările nordice și vest-europene conduc clasamentul, cu durate ale vieții active care depășesc 40 de ani. Țările de Jos sunt pe primul loc, cu o medie de 43,8 ani, urmate de Suedia (43,0 ani), Danemarca (42,5 ani), Estonia (41,4 ani) și Irlanda (40,4 ani). Această diferență accentuată pune în evidență disparitățile majore dintre regiunile Europei în ceea ce privește piața muncii și politicile de ocupare a forței de muncă.
În ceea ce privește durata medie a vieții active pe sexe, în România aceasta este extrem de scurtă atât pentru bărbați, cât și pentru femei. Durata estimată pentru bărbați este de doar 35,9 ani, situându-se printre cele mai mici cifre din Uniunea Europeană. România se află în compania Croației și Bulgariei (ambele 36,0 ani) și a Belgiei (36,9 ani), toate aceste țări având bărbați cu perioade relativ reduse de activitate profesională.
Situația femeilor este și mai delicată în România, unde durata estimată a vieții active este de doar 29,2 ani, fiind una dintre cele mai scăzute din Europa. Singurele țări cu valori sub 30 de ani pentru femei sunt Italia, cu 28,2 ani, și România. Alte țări cu durate scurte ale vieții active feminine includ Grecia (31,1 ani), Belgia (32,9 ani), Polonia (33,4 ani), Bulgaria (33,5 ani) și Croația (33,6 ani).
Această realitate este acompaniată de diferențe importante între perioada de muncă estimată pentru bărbați și cea destinată femeilor în România. Diferența de gen se situează la 6,7 ani, fiind una dintre cele mai mari din Europa, apropiată de decalaje similare raportate în Italia (9,0 ani), Grecia (7,1 ani) și Malta (6,9 ani). Aceasta reflectă o implicare redusă a femeilor pe piața muncii sau perioade mai scurte de activitate din cauza unor factori sociali, economici sau demografici.
În intervalul 2015-2024, majoritatea țărilor europene au înregistrat creșteri semnificative ale duratei medii de muncă, în special datorită unor politici și schimbări favorabile incluzând o participare mai puternică a femeilor în forța de muncă. Malta, de exemplu, a raportat o creștere remarcabilă de 5,2 ani, iar Ungaria, Estonia și Irlanda au înregistrat creșteri de peste 4 ani.
În contrast, România a fost singura țară unde durata așteptată a vieții active a înregistrat o ușoară scădere, atribuită în mare parte reducerii duratei de muncă estimată pentru femei.
Această situație indică diferențe majore în structura și dinamica pieței muncii din România comparativ cu alte state europene, cât și obstacolele întâmpinate în creșterea perioadei în care cetățenii activează profesional. În plus, decalajul larg de gen evidențiază aspecte legate de participarea femeilor pe piața muncii, cu potențiale consecințe economice și sociale.