„Simţ enorm şi văz monstruos”. Prețul nevăzut al unui IQ peste medie: „povara anticipării” riscurilor și a scenariilor negre de neevitat

Cercetarea, condusă de profesorul Chris Dawson, a implicat analiza datelor a peste 10.000 de persoane de vârstă mijlocie și înaintată, din cadrul English Longitudinal Study of Ageing (ELSA). Studiul a combinat evaluări cognitive detaliate, date genetice și predicții privind speranța de viață, oferind cea mai amplă privire de până acum asupra modului în care IQ-ul influențează felul în care percepem viitorul.

Diferențe dramatice între cei cu IQ ridicat și cei cu IQ scăzut

Rezultatele sunt cât se poate de clare: cei aflați în topul scorurilor IQ (primele 2,5 procente) comit de peste două ori mai puține erori de predicție decât persoanele cu IQ foarte scăzut (ultimele 2,5 procente). Mai mult, cei cu inteligență peste medie nu doar că sunt mai preciși, ci și mai consecvenți – tind să nu exagereze nici riscurile, nici șansele, și fac mai puține greșeli de supraestimare sau subestimare.

Aceste erori nu sunt simple chestiuni teoretice. Evaluările greșite ale probabilităților ne pot afecta serios viața: de la economiile pentru pensie, la deciziile privind sănătatea, până la relații personale și investiții. Un om care își supraestimează șansele de a trăi peste 90 de ani, de exemplu, ar putea să subestimeze riscul bolilor cronice sau să amâne nejustificat planuri importante. Pe de altă parte, cineva care subestimează propriul potențial poate rata oportunități de investiție sau dezvoltare personală.

Viața prelungită artificial: ce s-ar întâmpla cu economia și societatea dacă oamenii ar trăi sute de ani

11:07

Cercetătorii confirmă: „work from home” te face mai fericit

10:27

Metodologie riguroasă: de la predicții subiective la realitate statistică

Participanții la studiu au primit întrebări specifice, precum: „Care sunt șansele să trăiți până la 80/85/90 de ani?”. Estimările lor au fost ulterior comparate cu probabilitățile reale calculate de Office for National Statistics, ajustate pentru factori precum starea de sănătate, stilul de viață (fumat, consum de alcool, activitate fizică) și istoricul familial de longevitate.

Profesorul Dawson a integrat scorurile la teste cognitive (memorie, logică, raționament abstract) și indicatorii genetici asociați cu inteligența și realizările educaționale.

„Persoanele cu abilități cognitive ridicate au o capacitate mai bună de a procesa incertitudinea și de a calibra riscul, ceea ce le permite să ia decizii mai informate și mai puțin părtinitoare.”

Impactul asupra deciziilor din viața reală

Studiul argumentează că abilitățile de estimare probabilistică nu sunt doar un detaliu de finețe, ci se află chiar în centrul majorității deciziilor importante.

„Evaluarea corectă a probabilității ca lucruri bune sau rele să ni se întâmple este centrală pentru luarea deciziilor bune”, explică profesorul Dawson. „De la lansarea unei afaceri sau investiții, până la traversatul străzii ori alegerea partenerului de viață, toate aceste decizii presupun o judecată probabilistică. Cine greșește des, pierde mai mult, pe termen lung.”

Această relație explică, cel puțin parțial, de ce IQ-ul s-a dovedit de-a lungul timpului un predictor al sănătății, veniturilor, carierei sau nivelului de educație.

„Cercetarea noastră sugerează un mecanism concret: capacitatea redusă de a estima riscurile și șansele îi face pe cei cu IQ scăzut să fie mai vulnerabili la decizii greșite și, implicit, la eșecuri personale sau financiare.”

Brain FOTO Shutterstock

Cum poate fi compensat acest dezavantaj

Într-o societate în care nu toți oamenii au aceeași abilitate de a calcula riscuri, profesorul Dawson propune ca autoritățile și companiile să prezinte explicit estimări de probabilitate atunci când comunică informații despre sănătate, pensii sau investiții. Astfel, „cei predispuși la erori să poată lua decizii mai informate, reducând riscul unor alegeri păguboase”. De exemplu, prezentarea riscului real de apariție a unor boli în funcție de vârstă și stil de viață, sau probabilitatea de succes/insucces a unui produs financiar, ar putea face diferența pentru milioane de oameni.

„Studiul demonstrează că anumite trăsături genetice legate de inteligență și educație influențează semnificativ precizia predicțiilor, ceea ce indică faptul că abilitatea redusă de a estima probabilități nu este doar o problemă de informare, ci are o bază cognitivă și genetică”, subliniază autorul.

Cum se manifestă acest fenomen în viața cotidiană

• Economisire pentru pensie: O persoană care supraestimează șansele de a trăi mult, dar subestimează riscul unor cheltuieli neprevăzute, poate ajunge la vârsta pensionării fără suficiente resurse.
• Sănătate: Subestimarea probabilității de a dezvolta boli legate de stilul de viață (diabet, boli cardiovasculare) duce la amânarea schimbării obiceiurilor dăunătoare.
• Investiții: Persoanele cu judecată probabilistică slabă sunt mai vulnerabile la escrocherii sau promisiuni de câștig rapid, fiind tentate să ignore riscurile reale.

Capacitatea de a evalua corect probabilitățile este, potrivit studiului, una dintre cele mai importante abilități pentru succesul personal și economic.

„Așteptările despre viitor modelează decizii critice – cât economisim, când ne pensionăm sau dacă investim. Așteptările greșite pot duce la decizii financiare proaste și reducerea bunăstării economice, afectând inclusiv creșterea economică națională”, conchide profesorul Dawson.

Cei cu IQ ridicat văd realitatea, chiar și atunci când este incomodă

Un aspect fascinant și mai puțin discutat pe larg este faptul că persoanele cu un nivel ridicat de inteligență nu doar că pot anticipa mai corect probabilitățile, ci reușesc să privească lucid și situațiile cu deznodăminte nefavorabile, pe care majoritatea le-ar ignora sau minimaliza din motive de confort psihologic.

Astfel, indivizii cu IQ ridicat demonstrează o capacitate rară de a accepta realitatea chiar și atunci când aceasta nu corespunde dorințelor sau speranțelor proprii. Ei sunt mai puțin tentați să se lase pradă iluziilor sau să evite scenariile incomode. De multe ori, tocmai această claritate îi împinge să caute activ soluții, să planifice remedieri sau să încerce să schimbe cursul evenimentelor, investind resurse, energie și timp considerabil mai mult decât ar face persoanele cu abilități cognitive medii.

Dezavantajele unui IQ ridicat

Deși capacitatea de a anticipa corect probabilități și de a evalua realist viitorul aduce avantaje semnificative, un IQ ridicat nu este lipsit de provocări subtile, uneori ignorate în dezbaterea publică.

Unul dintre principalele dezavantaje, evidențiat și de psihologi, constă în faptul că această luciditate constantă poate genera o formă de „povară a conștientizării”. Persoanele cu IQ ridicat nu doar că observă cu ușurință riscurile și potențialele eșecuri, dar tind să devină mai preocupate de detaliile negative sau de posibilele consecințe nefaste ale deciziilor – ceea ce poate duce la anxietate, perfecționism excesiv sau chiar procrastinare atunci când mizele sunt ridicate.

În plus, realismul cu care văd scenariile nefavorabile poate genera un sentiment de izolare socială. În timp ce majoritatea preferă optimismul sau ignorarea unor adevăruri incomode, persoanele foarte inteligente pot fi percepute drept pesimiste sau chiar cinice, ceea ce le poate afecta integrarea în grupuri sociale sau echipe de lucru.

Pe de altă parte, tendința de a căuta mereu soluții și de a interveni activ în fața problemelor poate duce la suprasolicitare emoțională și mentală. Dorința de a remedia sau de a optimiza continuu, deși constructivă pe termen lung, riscă să se transforme în oboseală cronică, stres sau chiar epuizare, mai ales atunci când contextul nu permite rezultate rapide sau când ceilalți nu împărtășesc aceeași viziune.

Referință: „IQ, Genes, and Miscalibrated Expectations” – Chris Dawson, 2025, Journal of Personality and Social Psychology. DOI: 10.1037/pspp0000567